Tort fantezie în alb

Zilele trecute am avut o sărbătorire în casă, pentru care am pregătit un tort destul de uşor de făcut, dar de mare efect. O să vă dau reţeta aşa cum am luat-o dintr-o revistă mai veche de la dr. Oetker şi o să menţionez schimbările făcute de mine:

Pentru aluat:

- 3 ouă

- 120 g zahăr pudră

- 50 g făină semifină

- 50 g amidon din porumb

- 1/2 plic praf de copt

- 1 lingură cacao

Pentru crema de alune:

- 1/2 plic gelatină

- 50 ml apă (pentru prepararea gelatinei)

- 1-2 plicuri zahăr vanilat

-500 ml smântână

- 100 gr ciocolată rasă

- eu am mai adăugat şi alune nesărate, pisate

Pentru acoperirea blatului:

- gem (eu am folosit de piersici şi nectarine)

- peste gem eu am mai adăugat şi felii de nectarine

Preparare:

Aluat: se bat ouăle cu zahărul. cu o lingură de lemn se amestecă uşor făina cu amidonul, praful de copt şi cacao. compoziţia se toarnă într-o formă de tort (fix ceea ce mi-a lipsit mie de data asta) tapetată cu hârtie de copt şi se dă la copt. se coace cam 20 minute.

Crema de alune: Gelatina se lasă să se umfle în 50 ml apă, după care se dizolvă pe bain-marin. Se bate smântâna cu zahărul vanilat până se obţine o spumă tare. Se presară apoi ciocolata rasă (şi alunele măcinate), se toarnă gelatina dizolvată răcită şi se amestecă.

După răcirea blatului, se îndepărtează hârtia şi se unge blatul cu gem, apoi se pun deasupra netarinele felii (sau orice alte fructe doriţi).

Deasupra se pune crema (vă rog nu uitaţi să faceţi totul într-o formă de tort, altfel culegeţi ca şi mine crema de pe masă) şi se dă la rece timp de3 ore.

Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: păcat că la noi nu se ştiu bea băuturi la deserturi! Mai întâlneşti încă (dacă ai ghinion!) câte o Grasă de Cotnari sau o Lacrima lui Ovidiu servite calde la mijlocul mesei (Oh! l'horreur!) dar cam atât. Or, acest tort merită onorat cu o băutură adecvată. De exemplu, o Sangria (vin roşu, suc de citrice, bucăţi de fructe); ori un alb bun (Beluga de la Vinarte, un Sauvignon Blanc superb). Or – pentru cei curajoşi – un Cahors Garling (o nebunie de vin, atât de aproape de vinul de Malaga încât aproape se confundă – gros, păstos, dulce, cu o aromă incredibilă de sâmbure şi stafide). Dar de data asta o să comit o erezie şi-o să aduc la final de masă un aperitiv – un Campari Orange, făcut cu suc de portocale roşii (când apuc să beau aşa ceva prefer să comand separat bitterul şi sucul de citrice, ca să văd ce beau). Amăruiul lichid însoţeşte dulcele tortului şi îl completează – o instanţă în care încălcarea regulilor e de bine.

Duminica în familie cu cartofi franţuzeşti

Astăzi am luat prânzul în familie..aşa că Simi şi cu mine am gătit ce ştim noi mai bine (adică salata Caesar, pe care ne-am gândit să o patentăm - sigur nu e asta fomula ei originală. Reţeta o găsiţi într-o postare anterioară). Pe lângă minunea noastră de salată, am gătit şi cartofi franţuzeşti şi roşii umplute cu salată de vinete.

Aşadar, pentru cartofii franţuzeşti la cuptor aveţi nevoie de:

- un vas de yena uns cu puţin ulei de măsline

- cartofi fierţi în coajă şi apoi tăiaţi rondele

- câteva roşii tăiate felii rotunde

- câteva felii de şuncă tăiate pe lung

- smântână

- brânză de vaci (sau orice alt fel de brânză, dar nu topită)

- cui îi place, poate pune şi felii de ceapă roşie (e mai puţin iute) şi caşcaval ras.

- 3-4 ouă fierte tare şi 2 crude 

Se pun pe straturi cartofii&co. şi deasupra se toarnă smântâna cu cele două ouă bătute.

Pentru roşii, am făcut o salată de vinete (din vinetele coapte ieri, şi maioneză făcută din ulei şi ouă. Promitem să revenim cu o reţetă de maioneză dietetică).

Să aveţi poftă bună (noi am avut) şi nu uitaţi: mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: la antreuri (roşiile cu salată de vinete sunt antreuri, nu-i aşa??) musai să ai aperitive: un pelinaş amărui, un scotch, o ţuiculiţă (una de-aia, de văleu! de pe la Făgăraş). Dar eu mă gândesc mai degrabă la un aperitiv mai puţin "curtat" la noi: Byrrh. În ciuda numelui complicat, această băutură este bună, simplă (dar puţin ciudată pentru băutorul ocazional). Luaţi un vin roşu bun, sec, tare, cu corp atletic şi buchet neinvaziv, cum ar fi Villa Zorilor (o Fetească Neagră superbă) de la Vinarte şi tăiaţi-i pofta de zbor cu un tonic (Schweppes Kinley e suficient de bun). Va ieşi un aperitiv roz, cu buchet şi aromă, dar amărui şi taninat, numa' bun de deschis pofta de mâncare.

Zi de iarbă verde şi arsuri solare

Ieri a fost o zi de iarbă verde şi de arsuri solare, de grătar, miros de fum şi insecte sâcâitoare. Overall, o zi minunată.

Thank God for friends and sun!

O altă prezentare a salatei de fructe

Dacă doriţi o altă formă de prezentare a salatei de fructe, puteţi încerca să o folosiţi ca suport un pepene galben sau chiar verde. Eu am facut-o într-unul galben şi iată ce a ieşit:

Reţeta şi fructele folosite pot fi văzute în postarea publicată de Simi. Pentru decor am folosit în plus un plic de glazură de ciocolată albă şi neagră, iar înăuntrul salatei am mai pus alune sfărâmate şi câteva stafide. Şi nu uitaţi: mâncarea apropie suflete!

 

Gemuri

Nu vreau să vă stric ultimele săptămâni de vacanță, însă vreau să vă destăinui ceva: acum câteva dimineți am ieșit afară și am simțit că miroase a toamnă!!! Și cum vreau să îndulcesc sosirea acestui minunat anotimp care ne strică pantofii de piele întorsă, nu o să mă las rugată și o să vă împărtășesc câteva rețete de gemuri. Aveți mai jos ingredientele:



Gem de caise/nectarine
-5 kg caise/nectarine
-1,3 kg zahăr
-5 cuișoare

Se spală și se curăță fructele de sâmburi și se pun la fiert aproximativ o oră. Apoi se adaugă zahărul și cuișoarele și se mai lasă la fiert încă două ore, până se îngroașă. Nu uitați să amestecați încontinuu. În cele din urmă, se încălzesc borcanele în cuptorul încins și se adaugă gemul cât încă e fierbinte. Se leagă sau se pun capacele și se pun la pat cald de pe o zi pe alta.

Gem de prune
-10 kg prune
-3 kg zahăr
-10 cuișoare
-2 batoane scorțișoară

Din nou se spală și se curăță fructele de sâmburi și se pun la fiert aproximativ o oră, după care se adaugă zahărul, scorțișoara și cuișoarele. Se pune din nou la fiert pentru alte 3 ore, până se îngroașă, după care se bagă în borcanele încălzite în prealabil, se pun capacele și se lasă la pat cald până a doua zi.

Gem de rabarbăr
-5 kg rabarbăr
-4 kg zahăr
-5 cuișoare
-2 lămâi cu coajă, tăiate felii

Se curăță rabarbărul, se taie cubulețe și se pune zahărul deasupra în felul următor: un rând de rabarbăr, unul de zahăr și tot așa. Se lasă de pe o zi pe alta, pentru ca zahărul să se topească și compoziția să se transforme într-o pastă. Se pune la fiert a doua zi, se adaugă cuișoarele și se lasă la fiert aporximativ 4 ore. În cele din urmă, se adaugă lămâia tăiată felii și se mai lasă la fiert încă o oră, până se desprinde coaja de pe lămâie, care se scoate. După cum știm deja, se încălzesc borcanele în cuptor și se adaugă gemul cât încă e fierbinte. Se leagă/se pun capacele și se pun la pat cald de pe o zi pe alta.Sper să vă fi făcut ziua mai dulce și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

Suc de roșii

Astăzi am constatat că cele 30 de kilograme de roșii cumpărate ieri riscă să ”pășească în lumină” dacă nu intervin rapid. Așa că am purces la transformarea lor în suc de roșii, care îmi va pica numai bine la iarnă (vedem noi ce rețete mai facem atunci din sucul de acum).

Așadar, am luat cele 30 de kilograme de roșii, le-am spălat, le-am curațat pe cele care erau pe ducă și le-am tăiat în sferturi.

Cu ajutorul mașinii de roșii a bunicăi am separat semințele și cojile de miez, pe care mai apoi l-am pus la fiert, împreună cu ardei galbeni, frunze de țelină (poate fi pusă și rădăcina), sare și puțin zahăr. Noi am pus 3 ardei, dar pot fi puși și mai mulți. Sare – cam o linguriță la 10 kg roșii (dar merge și mai mult, doar că mie nu îmi place sarea), iar zahăr, cam o lingură rasă la 10 litri de suc.

Sucul a fiert timp de aprox. 45 minute, după care l-am pus, așa fierbinte cum era, în sticle. Pentru a se răci lent, le voi lăsa pentru câteva zile acoperite bine. Să vă mai spun că a ieșit cu muuuult mai delicios și mai sănătos decât orice găsim pe rafturi în magazine?

Și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: trei cuvinte am pentru voi: votcă, votcă, votcă. Există în lumea asta reţete de Bloody Mary cu duiumul. Cu sau fără sos Worcestershire, cu sau fără piper, cu sau fără ţelină, ba chiar cu sau fără votcă (merge înlocuită cu whisky, tequila sau bere). Eu o să vă propun o reţetă care-mi încălzeşte inima. Unu, pentru că e simplă. Doi, pentru că mie nu-mi place acest coctail dacă amesteci ingredientele, aşa cum prevăd reţetele clasice. Trei, pentru că Bloody Mary la mine înseamnă suc de roşii şi votcă, fără bling-blingurile aduse de Worcestershire, piper et al.

Aşadar, luaţi un pahar mic; umpleţi-l pe trei sferturi cu suc de roşii rece; turnaţi cu atenţie votca, astfel încât straturile de lichide să nu se amestece. Vă faceţi o cruce mare şi daţi paharul pe gât. Votca arde şi încălzeşte, sucul răcoreşte şi pansează. Mi-nu-nat!

Salată de fructe

Neața. Ieri a fost o zi de rememorări. Am încercat să-mi amintesc cum era pe vremea noastră. Și primul lucru care mi-a venit în minte a fost salată de fructe. Pe atunci, făceam la școală ore de atelier, iar prima rețetă gătită de mine a fost salata de fructe mai sus amintită (ce bine că nu am făcut traforaj, că acum nu mai stăteam de vorbă). Așa că m-am hotărât aseară să fac o salată cu ce fructe mai aveam în casă, ca să mă dau și eu rotundă că m-am obosit să pregătesc un desert. Iată ce a ieșit:

Părerea mea e că pentru salata de fructe nu există o rețetă anume, totul stă în ochii privitorului (sau mai bine zis, în gusturile degustătorului). Totuși, sunt anumite trucuri (alții le-ar numi pitici pe creier) pe care le folosesc și care țin mai ales de fructele alese pentru pepararea salatei. Aveți aici cantitățile necesare pentru 4 porții:
-2 banane medii, pentru că nu se împrăștie în salată și nu își pierd forma;
-1 măr mare Granny Smith, pentru că acest soi e de un verde luminos, are o coajă tare și un miez crocant și zemos;
-1 compot de cireșe/vișine, preferabil de casă și fără sâmburi, pentru că nu vrem ca la fiecare două înghițituri invitații să se chinuie disperat să scape, discret cred ei, de sâmburi; scopul compotului e de a da culoare salatei și de a adăuga puțină aciditate; pot fi folosite și compoturi de ananas sau mixuri de fructe, dar acestora le lipsește culoarea și personalitatea;
-2-3 nectarine, pentru simplul motiv că nu au puf;
-4 kiwi de mărime medie, pentru că au acel gust înțepător; acestea nu trebuie să fie foarte coapte, deoarece o să transforme salata într-un fel de pastă de fructe;
-1-2 fiole de rom, în funcție de cât de aromată doriți să fie salata;
-1 zahăr vanilat simplu sau cu diferite arome (coniac, vanilie și bourbon etc.);
-la alegere, puteți stropi salata cu puțin coniac, dar fără exces de zel, deoarece aceasta are deja rom.

Se taie toate fructele, se amestecă în orice ordine doriți, apoi se adaugă compotul, romul și zahărul. Pentru ca fructele să fie cât mai pătrunse de aroma de vanilie și rom, e necesar ca salata să fie lăsată la rece măcar 3-4 ore. Se poate orna cu frișcă sau sos de ciocolată.

Să aveți poftă bună și nu uitați că mâncarea apropie suflete...chiar și o simplă salată de fructe!

Dandelion leaves salad, Moldavia style

For those who loved Ice Age: do you remember the last dandelion? Well, Sid The Sloth was almost right eating it. Almost, but not quite, because one doesn't consume the flower and its stem (waaaay too bitter!).

Let's teach Sid how to make – and eat – a decent dandelion salad. Don't jump in horror: this plant, beside being extremely useful for the health, is also quite savory, when prepared well.

So: in early spring, when taking a leisurely stroll in the nature, look for the specific clumps of the dandelions. Stop to admire the ones sporting the bright yellow flowers, but do not – I repeat, do NOT – pick them; these are "over-ripe", so to speak. Choose instead the clumps that are all green. The younger the leaves, the better. You may want to carry a knife, just in case. Dandelions are difficult to harvest with your bare hands.

Pull the whole pack, because the white part of the young leaf is the best. It should come off with (at least part of) the root and place it in a basket (or something else to hold the harvest; plastic bags do a great job, also, though they aren't as ecological as wooden baskets). Pick as many as you can, because most of the volume will be either washed off or thrown away (I know, I know…).

Back home, proceed to washing the plant. Carefully pick each and every leaf, removing all dirt, sand, dust, maggots, snails and withered or other ways not-good-looking leaves. Wash the remaining salad-to-be several times, until clean (or until you care no more). Place the damn greenery in a large bowl.

Take a piece of pork lard (smoked, if you can get some) and cut into small cubes (the quantity isn't critical, but there should be enough of it). Put the cubes in a skillet or pan and leave them to melt. When melted, pour over some vinegar diluted with water (watch out! the mixture will tend to fizz and sting your arms and face, have a lid ready). Let it simmer for a while, then pour it over the dandelion leaves.

Meanwhile, I hope you already boiled several eggs hard (if not, it is not too late; do it now). Cut them in fours, in pieces or however you enjoy better. Have the pieces ready.

Mix the dandelions with the hot lard-vinegar sauce, add salt and pepper to taste and mix again. Sprinkle the whole with the eggs and, maybe, with some croutons for a crispy feel. Serve hot, with polenta (corn mash, Romanian style) and a cool white wine (or, if you drive, some water).

Snack away!

Clătite cu legume la cuptor

Într-o bună zi, mi s-a făcut poftă de clătite...și de roșii...și de legume. Așa că am decis să le pregătesc împreună. Și rezultatul a fost: clătite cu legume la cuptor!

Da, sunt cele din antetul blogului (all pictures are homemade)

Am folosit pentru clătite (6 porții mai exact):

3 ouă \ 300 ml lapte \ sare \ făină

Pentru conținutul clătitelor am folosit:

aprox 200 g șuncă de pui \ 150 g cașcaval ras \ o mână de felii de ardei gras \ vreo 5 roșii \ o mână de mazăre și porumb \ 150 g smântână \ ulei (de măsline) \ oregano \ busuioc \ piper.

Trebuie sa menționez că, deși probabil merge sare după gust, eu nu o prea folosesc (motive medicale). Așadar, feel free to use salt if you think it's necessary.

Am purces la a face clătitele (ouăle bătute cu sare, la care am adăugat laptele, apoi făina în ploaie, până când compoziția a devenit cremoasă). După ce au stat la frigider ceva timp (în mod normal cam 30 minute, dar eu nu am niciodată răbdare să le țin atât), le-am copt într-o tigaie unsă cu ulei (poate fi unsă și cu unt).

Urmărul pas a fost să tai șunca în bucățele și să o pun la călit în puțin ulei de măsline, apoi să adaug legumele și condimentele (cu excepția roșiilor). Operațiunea nu necesită mai mult de 2-3 minute.

Apoi, am luat fiecare clătită și am umplut-o cu compoziția de legume cu șuncă și le-am așezat într-un vas de Jena uns în prealabil cu unt (sau ulei). Printre clătite am pus felii de roșii, iar deaspura lor smântăna (acum îmi dau seama că puteam folosi mărar în smântână..rămâne pe data viitoare). După 15-20 de minute, le-am scos și au fost numai bune de servit (reci își cam pierd din efect)

S-aveți poftă și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: pen'că-s făcute cu carne de pui (aşadar albă), clătitele-astea cer după carte un vin alb, sec, uşor, bine răcit (dar nu de la gheaţă); de exemplu, o Zghihară de Huşi (un vin alb uşor, sec, acid, sprinţar, care nu acoperă aromele legumelor şi textura puiului), o Frâncuşă de Cotnari (cu ceva mai multă personalitate, dar bun companion pentru acest fel de mâncare), o Creaţă de Banat (un vin rar, mai puţin cunoscut, răcoritor, din aceeaşi "şcoală” cu Beaujolais Nouveau – nu merge învechit, e bun doar în primul an, cel mult în al doilea).

Pentru palatele moderne, merge şi o bere blondă, dacă nu e grea (plină, aromată sau foarte amară): un Skol, un Tuborg, o Stella Artois.

Dar eu mai că m-aş încumeta şi la un roşu sec şi uşor ( o Cadarcă de Miniş merge grozav vara), cu condiţia să înlocuieşti caşcavalul (cam fad, după mine) din simfonie cu un instrument mai "burtos" la aromă (un Parmeggiano Reggiano sau – oh, la musique! – o Gorgonzola Dolce în amestec cu mozarella). Are cineva curaj?

Salata Caesar si orez cu sofran

Pentru ca astazi am o zi libera de la lucru, am hotarat sa gatim ceva rapid si delicios, o reteta pe care am planificat-o de acum doua luni, dar pe care doar acum am reusit sa o punem in practica. E o combinatie care noua de place foarte mult, salata Caesar si orez cu sofran, care se poate gati si de incepatori ca noi. Ingredientele pe care le-am folosit sunt urmatoarele:

Orez cu sofran (4 portii):
-400 gr. orez;
-1 ceapa alba;
-1 pahar de vin alb;
-1,5 l supa de legume;
-70 gr. unt;
-1 pliculet de sofran;
-parmezan (la alegere).

Ceapa se taie bucati si se caleste in 40 gr. de unt. Dupa ce aceasta devine aurie, se adauga paharul de vin si se mai caleste cateva minute. Adaugam apoi orezul, pe care il coplesim cu supa de legume (se poate folosi si o supa falsa, pregatita pe moment din legumele pe care le aveti la indemana, fara carne sau taitei). Orezul se fierbe la foc mediu, pana cand scade supa aproape in totalitate, apoi se adauga sofranul. In cele din urma, se adauga si restul de unt si parmezanul si se mai lasa la fiert cateva minute.

Daca pentru orezul cu sofran trebuie sa respectam cantitatile mentionate, salata Caesar poate fi facuta la ochi, deoarece nu se poate gresi. Asa ca aici aveti ingredientele:

-o salata medie/mare;
-rosii cherry;
-masline negre;
-crutoane de paine;
-1 piept de pui;
-sare si piper dupa gust;
-ulei de masline.

Salata se spala si se taie in functie de preferinte. Se adauga apoi rosiile si maslinele si se trece la prepararea pieptului de pui si a crutoanelor. Pieptul de pui se fierbe, apoi se taie bucati mici si de prajeste usor in ulei de masline.

Crutoanele se adauga intotdeauna ultimele, pentru a-si pastra crusta crocanta. In loc sa le cumparam, folosim cateva felii de paine sau chifle mai vechi de o zi, pe care le taiem cubulete si le calim in ulei de masline. In cele din urma, adaugam puiul si crutoanele in salata deja pregatita, pe care o asezonam cu ulei de masline, sare si piper dupa preferinte. Sa aveti pofta buna si nu uitati: mancarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: orezul cere sake, aţi zice. Eu, unul, nu m-aş risca: e o băutură taaare sensibilă. Salata (proaspătă, crocantă), crutoanele şi restul cer o bere, zic eu. Una mai tare un pic (nu la alcool, beţivilor! La aromă): un Heineken, un Peroni (deşi mie nu-mi place berea asta) sau, dacă sunteţi în ziua de salariu, o Corona (nu uitaţi să-i înfigeţi regulamentara felie de lime, fără de care perla berilor devine o umilă cusătoreasă fără forme).

Pentru cine ştie, eu aş aminti de un pelinaş (dacă a mai rămas ceva de astă-primăvară, adică) alb, sec, uşor amărui şi rece de să-ţi plesnească fierea de bucurie. La rigoare merge şi un şpriţ, dar...