luni, 30 aprilie 2012

Ciorbă de salată



Uneori mi se pune pata aşa pe câte-o mâncare şi trece mult timp până să-mi mut atenţia spre altceva. Aşa s-o întâmplat şi cu ciorba de salată şi sunt foarte mulţumită de fiecare dată când o gătesc, însă am observat că prietenii mei din alte zone ale ţării nu mănâncă această minunăţie. Am încercat şi cu slănină, fără slănină, cu păpară, fără păpară, dar nu am reuşit nici cum să-i conving să guste. Aşa că pot afirma că omul trebuie să fie ardelean pur ca să se bucure de o ciorbă de salată. Şi cum eu sunt, mă bucur tare că o pot împărţi cu voi. Pentru o oală de 4 litri o să aveţi nevoie de:

- 4 salate mari
- 5 ouă
- 2 căpăţâni usturoi
- 30 g griş
- 200 ml lapte
- mărar
- sare
- oţet

Să începem cu activitatea mea preferată, spălatul şi curăţatul salatei...Între timp punem apa la fiert, curăţăm şi feliem frumuşel şi subţirel usturoiul, spălăm şi tocăm mărarul şi le punem în oala cu apă. Când începe să fiarbă apa adăugăm şi salata, iar după 10 minute punem şi sarea. Lăsăm totul la fiert 30-40 de minute.
Înainte cu 10 minute de a stinge focul facem o păpară din 3 ouă, o pişcătură de sare şi griş, pe care o pregătim într-o tigaie cu un strop de ulei. Tăiem apoi păpara şi o adăugăm în ciorbă. Spargem celelalte 2 ouă şi separăm albuşurile de gălbenuşuri. Albuşurile le adăugăm în ciorbă, iar din gălbenuşuri, împreună cu laptele, facem dresătura, pe care o adăugăm la 20 de minute după ce am stins focul la ciorbă. În sfârşit, adăugăm sare şi oţet după gust.

Menţiune: există persoane cărora nu le place păpara în ciorbă, aşa că aceasta poate fi servită foarte bine şi separat. O preparaţi de fiecare dată când încălziţi ciorba!

Poftă bună!

vineri, 27 aprilie 2012

Minunile Libanului...Salata Fattoush

Astăzi am călătorit prin Byblos..apoi am stat în soarele Beirutului, cu o carte fascinantă despre impresiontul suflet libanez...apoi am revenit cu picioarele pe pământ şi am mai luat o gură de salată Fattoush.
Pot spune cu mâna pe inimă că sunt fermecată de bucătăria libaneză şi în general de bucătăria Orientului Apropiat. Iar această salată este unul din preparatele mele preferate. Încercaţi-o şi vă garantez că nu veţi regreta nicio milisecundă alegerea făcută.
Mai întâi, alegem o salată proaspătă, câteva roşii, 2 castraveţi româneşti, un ardei gras verde sau galben, câteva fire de ceapă verde. Tăiem şi punem într-un bol toate ingredientele mai sus menţionate.
Separat, tăiem 3-4 lipii libaneze în fâşii, pe care mai apoi le prăjim cu puţin ulei de măsline într-o tigaie teflonată. Când au devenit crocante, oprim focul şi le lăsăm deoparte deocamdată (pentru a nu se înmuia în salată).
Separat, pregătim dressing-ul din sucul a 3-4 lămâi, ulei de măsline, mentă tocată, sumak şi pătrunjel.
Acum putem amesteca toate ingredientele şi servi cu cel mai mare drag!


Aici am adăugat şi ridichi şi cubuleţe de telemea de vacă, pentru că nu mă simt completă dacă nu servesc măcar un  preparat lactat zilnic :).
Să aveţi poftă şi să vă bucuraţi de spiritul libanez!

marți, 24 aprilie 2012

Salată de ton cu dressing de portocale şi busuioc


Ador salatele, mai ales dacă le pregăteşte altcineva, pentru că nu-mi place deloc să spăl salata. Dar câteodată mă sacrific şi când îmi iese o minunăţie ca cea de astăzi, parcă revin la sentimente mai bune în legătură cu spălatul salatei. Plus că o fost o dimineaţă atât de înnorată, încât trebuia să-mi revin cu ceva proaspăt. Pentru o porţie generoasă veţi avea nevoie de:


  • 10 frunze de salată
  • 50 g ton
  • 5 măsline giant, fără sâmburi
  •  zeama de la 1/2 portocală
  • 1/2 linguriţă oţet
  • 1/2 linguriţă ulei de măsline
  • o frunză mare de busuioc proaspăt
  • parmezan ras sau feliat
  • o pişcătură de sare şi una de piper

Spălăm şi uscăm salata, activitatea mea preferată. Tăiem măslinele pe lung, apoi le adăugăm peste salată. Scurgem tonul de uleiul din conservă şi adăugăm 1/2 linguriţă de ulei de măsline, omogenizăm şi îl dăm deoparte până facem dressingul. Pregătim sosul din zeama de portocală, oţet, busuiocul tocat mărunt, sare şi piper. Când e totul gata, adăugăm tonul în salată, stropim cu dressing şi punem deasupra parmezan.

Deşi e foarte simplu de pregătit, salata aceasta îţi dă o stare de bine, mai ales în zile ca acestea, când plouă încontinuu. Nu ştiu de ce, dar atunci când mănânc salată am impresia că vara e mai aproape! Cred că o să mănânc în fiecare zi...

Poftă bună!

vineri, 20 aprilie 2012

Drob de porc


Unul dintre felurile de mâncare pe care le-am pregătit pentru Paşte, de mulţi ani preferat celui din carne de miel. Nu vorbesc în numele întregii familii, dar pentru că suntem 3 la 1, minunăţia de faţă se face mereu şi la un interval de aproximativ o lună din cea mai bună pasăre - porcul. Se face foarte simplu şi e sănătos în cantităţi moderate. Pentru o tavă mică o să aveţi nevoie de:


- 1 kg de carne de porc (fleică) măcinată
- 1 căpăţână de usturoi
- 2 ouă crude
- 2 ouă fierte
- 1 ceapă albă
- pătrunjel şi mărar
- sare şi piper după gust

Se macină carnea, dacă nu aţi cumpărat-o gata măcinată şi se adaugă ouăle crude, usturoiul, ceapa, pătrunjelul şi mărarul tăiate cât mai mic, sare şi piper după gust şi se omogenizează bine bine. Se unge tava cu untură, se pune jumătate din compoziţie, după care punem frumos ouăle fierte întregi sau tăiate în două. Apoi adăugăm restul de compoziţie şi dăm la cuptor 2 ore, dintre care primele 20 de minute la foc mare, la 200 grade, iar restul la 180.
Simplu de tot, nu? Şi se poate pregăti oricând, nu numai de sărbători.

Poftă bună!


sâmbătă, 7 aprilie 2012

Tartă cu migdale şi sos de lămâie


Nu ştim alţii cum sunt, dar pentru noi mâncarea înseamnă mai mult decât a te hrăni. De multe ori ni s-a întâmplat să gustăm ceva minunat şi să trebuiască să închidem ochii pentru a savura mai bine nuanţele felului pe care îl aveam în faţă. Şi de cele mai multe ori, mâncarea spune o poveste şi nu este întâmplător modul în care alegem ce şi cum să mâncăm.

O simplă aromă îţi poate trezi amintiri despre care habar nu mai aveai sau te poate face să descoperi lucruri noi despre tine şi despre cei de lângă tine. O simplă aromă, pe care credeai că o cunoşti în cele mai mici detalii, te poate face să vrei să te trezeşti mai repede dimineaţa, să vrei să te întorci acasă mai devreme, să vrei să pui mâna pe telefon şi să-ţi suni cele mai bune prietene, să te plimbi pe plaje neumblate până acum, să vrei să petreci 25 de ore pe zi din 24 undeva, cu cineva...

Iar postarea de astăzi nu face excepţie, pentru că a luat viaţă tocmai din nevoia de a împărţi ceva care îţi gâdilă papilele şi le trezeşte la viaţă cu cineva special, adică cu cele mai bune prietene, dar şi cu alţi pasionaţi de bunătăţi. Şi pentru a face acest lucru, ne-am adus aminte de aromele care ne-au întâmpinat La masă cu Good Food, le-am materializat în ceva pufos pufos şi le-am trimit mai departe către Emily's cupcakes & treats, să se bucure şi alţii.

Despre ce să fie vorba? Despre migdale aromate, despre lămâie înţepătoare, despre iaurt fin şi cremos. Pentru pregătirea aluatului acestei tarte divine am folosit:
  • 75 ml ulei cu aromă de lămâie
  • 175 gr făină
  • o linguriţă şi jumătate de praf de copt
  • 50 gr migdale măcinate
  • 50 gr mălai
  • coaja rasă de la cele 2 lămâi
  • 140 gr zahăr tos
  • 2 ouă mari
  • 225 gr iaurt

Am pus deasupra, după ce s-a răcit tarta, un sirop făcut din zeama de la cele două lămâi rase anterior, 85 gr zahăr tos şi 75 ml apă.

Aşadar, pentru a ne putea bucura de rezultate, mai întâi să muncim puţin, nu? :) Începem prin a încinge cuptorul la 180 grade sau la treapta 4. Apoi, ungem cu ulei o formă de tort cu diametrul de 25 cm, cu margini detasabile, pe care o căptuşim pe urmă cu hârtie de copt.

Într-un vas înalt amestecăm mălaiul, făina, praful de copt, migdalele măcinate, coaja rasă de lămâie, zahărul şi facem la mijoc o gaură. Separat, amestecăm ouăle cu iaurtul şi uleiul, le omogenizăm şi le incorporăm în ingredientele solide. Amestecăm uşor cu o lingură, pentru a omogeniza compoziţia.


Următorul pas este să turnăm viitoarea tartă în tavă şi să o dăm la cuptor, cu ochii pe ceas timp de 40 de minute. În cazul în care observăm că aceasta se rumeneşte prea repede, o acoperim cu o folie de aluminiu şi am eliminat problema.

Cât tarta este la cuptor, începem prepararea sosului astfel: punem zahărul într-o cratiţă, adăugăm zeama de la lămâi, 75 ml apă şi punem pe foc, amestecând din când în când. Lăsăm siropul să fiarbă timp de 4 minute, după care închidem focul.

Acum a venit timpul să scoatem prăjitura din cuptor. O lăsăm un pic la răcit, dar nu de tot. Îndepărtăm marginea detaşabilă, folia de aluminiu şi foaia de copt, după care înţepăm din loc în loc tarta, pentru a se pătrunde mai apoi de siropul parfumat. Turnăm peste siropul de lămâie şi cu ajutorul unei pensule de bucătărie ungem şi marginile tartei, după care purcedem la cea mai importantă etapă:

savurarea tartei alături de cei dragi!

Ade şi Simi

joi, 5 aprilie 2012

Tocană de ciuperci de post

După cum deja ştiţi, mai cumpăr câteodată ciuperci, fără a ştii la momentul respectiv ce o să pregătesc cu ele. De data aceasta, am hotărât să gătesc o tocăniţă de ciuperci şi, ca bonus, am făcut-o de post (să nu spuneţi nimănui, dar pentru mine am adăugat la sfârşit o lingură de smântănă). Iată ce a ieşit:


O să aveţi nevoie, pentru două porţii generoase, de:

- 500 g ciuperci
- 1 ceapă albă mare
- 1 linguriţă boia
- sare şi piper după gust
- 2 linguri făină
- 160 ml apă
- 2 linguri ulei de măsline
- pentru cei care nu ţin post, 2 linguri de smântână

Pentru început, am spălat ciupercile şi le-am uscat cu un serveţel de bucătărie şi le-am tăiat apoi pe lungime. Am tăiat ceapa cuburi mici mici şi am călit-o în ulei de măsline şi boia pentru 10-20 de secunde, după care am stins cu apă. Am mai călit 2 minute, apoi am adăugat ciupercile, pe care le-am copleşit cu apă şi piperul. Am lăsat la fiert 50 de minute, până a scăzut apa, iar ciupercile au fost gata.
În funcţie de cât de cremoasă vă place tocana, mai puteţi scurge puţin din apa în care au fiert ciupercile. Pregătiţi apoi dresătura din cele 2 linguri de făină şi apă şi o incorporaţi în tocană, adăugând şi sarea. Mai lăsaţi pe foc 2-3 minute, până consistenţa tocănii devine cremoasă.
Cei care nu ţin post pot adăuga 1 lingură de smântână la sfârşit, după ce aţi luat tocana de pe foc.
În sf'ârşit, am servit-o simplă, fără verdeaţă, dar cu lipii din făină de măciniş integral, ca să compensez ravagiile smântânii.

Poftă bună şi spor la gătit!

duminică, 1 aprilie 2012

Un fel de salată bulgărească

Pentru mine salata bulgărească e cea care are ouă fierte. Restul ingredientelor sunt după gustul fiecăruia. Şi ce faci când ai resturi prin frigider, pe care nu le mai poţi folosi la nimic, pentru că sunt în cantitate prea mică? Faci salată bulgărească, cu de toate, dar mai ales cu ouă. Iată ce am combinat după o zi lungă de umblat prin oraş:


- 1 salată creaţă, doar pentru că e mai simpatică
- 3 ouă fierte tare
- 3 roşii de mărime medie
- 2 mâini de măsline giant, cărora le-am scos sâmburii
- câteva cubuleţe de caşcaval
- câteva cubuleţe de şuncă
- sare şi piper după gust
- ulei de măsline

Pentru început am spălat şi uscat salata, apoi i-am curăţat cotoarele, pentru că nu îmi place să le simt prin mâncare (gusturile nu se discută). Am pus salata într-un bol, am asezonat-o cu ulei, sare şi piper şi am lăsat-o să se odihnească 5 minute. Am feliat restul ingredientelor şi le-am adăugat frumos peste salata verde, amestecând uşor, ca să nu fac tot un gălbenuş în toată salata.

Şi am savurat-o într-o clipită!

Poftă bună!

vineri, 30 martie 2012

Pizzete...varianta mignonă pentru large size pizza!

Se poate întâmpla să avem o poftă nebună de o felie de pizza cu un topping anume, o felie cu un altul, o altă felie cu un alt topping şi tot aşa. Sau poate vrem pizza, dar ştim că nu vom mânca o porţie întreagă. Şi se mai poate să vrem să o preparăm în casă.
Atunci intră în scena pizzetele, sau pizza la dimensiuni reduse (să zicem, diminutive de pizza :) ). Sunt uşor de preparat (dacă avem cuptor :) ) şi avantajul este că mâncăm cât vrem din ceea ce vrem.

Aluatul este cel de pizza: 450 gr făină, 300 ml apă călduţă, 2 linguri ulei, 1 plic şi jumătate de drojdie. Amestecăm drojdia cu făina, apoi adăugăm apa şi uleiul şi frământăm.
Pentru topping, folosim orice dorim, de la carne, legume, ouă, ananas, peşte, fructe de mare sau fructe exotice. Partea bună la pizzete este că ne permite să facem 10 bucăţi de pizza, toate diferite. Iar dacă o parte a familiei ţine post şi o parte nu, dar ambele vor pizza la cină...voila!
Poftă bună şi savuraţi în familie a aceste pizzete delicioase şi... diversificate!


luni, 26 martie 2012

Cheesecake cu vişine alcoolizate şi ciocolată

Cine n-a "împrumutat" niciodată vişine din vişinata făcută în casă nu-i om. Şi nu mă refer aici la împrumutul cu scopuri nobile, cum am făcut eu de data aceasta, ci la acele furişări când aveam prieteni de familie în vizită şi îi serveau părinţii cu vişinată, iar noi curăţam frumos fundul borcanului de vişine care parcă te ardeau pe galerie, atât de tari erau. Deşi timpurile astea au apus, încă mai primesc vişine de acasă, fără vişinată, pe care fie le folosesc la deserturi, fie le mănânc aşa, la un film bun.

Cum am ajuns acum 2 săptămâni acasă şi am dat cu ochii de borcanul de vişinată, am ştiut ce va urma, mai ales că am şi sărbătorit un eveniment frumos în familie. Acest cheesecake a fost un cadou pentru o persoană înnebunită după dulciuri, ciocolată şi tot tacâmul. Am folosit următoarele ingrediente, pentru o tavă cu bord detaşabil cu un diametru de 28 cm:

- 210 g biscuiţi digestivi, pe care i-am zdrobit cât de fin am putut cu făcăleţul (sucitorul)
- 90 g unt
- 200 g vişine din vişinată
- 500 g brânză de vaci
- 1 lingură smântână
- 180 g zahăr de palmier sau normal
- 1 linguriţă extract vanilie
- 4 ouă
- 2 plicuri de zahăr vanilat
- 1 ciocolată amăruie

După ce am zdrobit biscuiţii, am topit untul şi l-am adăugat peste aceştia, incorporându-l cu degetele până s-a format un amestec fărâmicios, deloc omogen. Am tapetat tava cu margarină şi am întins şi presat biscuiţii pentru a forma un blat uniform, pe care l-am dat la rece până am pregătit crema. Între timp preîncălziţi cuptorul la 180 grade.

Peste brânza de vaci am adăugat cele 4 ouă bătute păpară, zahărul vanilat, vanilia, zahărul de palmier şi smântâna şi am omogenizat compoziţia cu o lingură de lemn. Înainte de a turna această cremă peste blatul de biscuiţi am împrăştiat peste acesta vişinele fără sâmburi şi bine scurse, apoi am adăugat crema. Am lăsat cheesecakeul la cuptor pentru 40 de minute sau până trece testul cu scobitoarea.

L-am lăsat apoi să se mai domolească, după care am scos inelul tăvii. Între timp am ras ciocolata. Jumătate am adăugat-o peste cheesecakeul cald, ca să se formeze, după răcire, o crustă crocantă de ciocolată. Restul de jumătate a fost adăugat după răcirea completă.

Vă recomand să-l serviţi a doua zi, la temperatura camerei.

Poftă bună!

joi, 22 martie 2012

Nişte vorbe despre "La masă cu Good Food"

După cum v-am mărturisit deja, weekend-ul acesta (care deja a trecut), pe care l-am prelungit până astăzi, am fost plecată din Cluj. Însă mai mai să nu mai plec, căci joi seara am primit o invitaţie la Masă cu Good Food, răsfăţ care a avut loc în cadrul Festivalului Provino Cluj. Buuunnn...

Prima mea întrebare înainte să ne confirmăm prezenţa, pentru că am fost împreună cu Ade, prietena mea de suferinţe culinare şi coautoare a acestui blog, a fost următoarea: care erau şansele să primesc această invitaţie dacă nu trebuia să plec din Cluj? Tot eu mi-am răspuns: zero. Aşa că mi-am amânat călătoria şi, îmbrăcate ca de nuntă, am purces vineri pe la ora 13:00 spre Hotel Napoca, profitând de timpul foarte frumos pentru a cutreiera cu 2 barat Parcul Central. Nu încercaţi asta acasă!

Am ajuns puţin mai devreme, aşa că am dat o tură şi pe la "raionul" vinuri, că doar despre acest lucru era vorba. Nimic de zis, doar că eram puţin în afara temei. Cu siguranţă vă putem spune care vin ne place şi care nu, însă este o părere mai mult decât subiectivă, fiind departe de noi secretele marilor somelieri. La capitolul vinuri, toată stima pentru licoarea poetului exilat, căruia îi mulţumim pentru culoarea arămie şi gustul fin care ne încălzeşte finuţele gâtlejuri, chiar cu preţul ultimelor 3 bonuri de masă. Aşa că ne-am plimbat, am admirat, dar nimic mai mult, căci gândul ne era la minunatele bucate pregătite de echipa Good Food.

Am băut numai apă, deoarece am vrut să ne păstrăm papilele gustative neîntinate pentru ceea ce avea să urmeze. Echipa Good Food a gătit pentru noi, cititorii cei mai norocoşi, un meniu delicios din ultimul număr al revistei, cel din martie: Platou cu şuncă Serrano, măsline, brânză feta şi rucola, totul stropit cu ulei de măsline şi miere, apoi Crostini cu pastă de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan şi la desert muffins cu lămâie.

Ce mai...totul a fost delicios şi m-am bucurat că mi-am amânat plecarea. Deşi reţetele au avut un grad de complexitate redus, fiind pregătite la faţa locului, combinaţiile au fost surprinzătoare şi ne-au încântat de-a dreptul. O dovadă că puţin înseamnă mult şi că se poate găti şi din plăcere, nu numai pentru că asta e menirea femeii pe acest pământ. Ne-a plăcut mult combinaţia de miere şi şuncă, gust regăsit şi într-o reţetă mai veche de-a noastră, unde am combinat pecia de porc cu smochine şi merişoare. Apoi am fost plăcut surprinse de "pufoşenia" prăjiturelelor cu lămâie, care au avut un miez cremos şi însiropat, contrar aşteptărilor noastre, noi nefiind mari fane ale acestor prăjiturele. Acum pot să spun că ne-au convins pe bune.

Însă piesa de rezistenţă a meniului a fost, pentru noi, pasta de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan. Atât de mult ne-a plăcut, încât am fost gata gata să-i deposedăm pe colegii degustători de o porţie. Dar ne-am comportat cât de demn am putut, am înghiţit în sec şi după ce am părăsit masa am dat fuga şi am cumpărat numărul din martie al Good Food, cu promisiunea solemnă că vom recrea reţeta pentru a vă bucura şi voi de ea.

Şi iată cum, pe tot parcursul călătoriei care a urmat acestei minunate invitaţii, căţei de usturoi şi bucheţele de anghinare jucau vesele dincolo de geamul trenului, însoţite nu de parmezan, ci de nişte telemea de vacă ce se strecura, mai mult decât discret, din compartimentul alăturat.

marți, 20 martie 2012

Varză de Bruxelles îmbrăcată în pesmet şi susan

Sau cum le spune prietenul meu, vărzuţe pane.
Sunt uşor de făcut, iar pentru cine apreciază astfel de legume, sunt o garnitură nemaipomenită!
Luăm vărzuţele, le fierbem şi le scoatem la strecurat şi uscat bine bine.
Separat, batem 2-3 ouă, adăugăm pesmet, susan, nucşoară măcinată, care merge foaaarte bine cu varza de Bruxelles şi piper de care avem.
Tăvălim varza prin haina de pesmet şi susan şi o punem într-o tigaie la prăjit. Cel mai frumos arată făcute la friteuză, pentru ca ies nişte biluţe omogene şi simpatice, dar în lipsa ei ne vom descurca şi cu clasica tigaie cu ulei de pe aragaz :)
Poftă bună!

luni, 19 martie 2012

Semifreddo cu cafea şi fructe de pădure


Pentru ca tot s-a încălzit afară, mi-am luat avânt să fac o porţie de semifreddo, după reţeta Laurei Adamache, la care am adăugat şi fructe de pădure.
Buuun..să începem, până nu revine frigul: luăm 180 gr lapte condensat, 50 gr cafea (solubilă, sau cu lapte, sau simplă) şi 200-250 ml frişcă lichidă.
Pentru început, amestecăm laptele condensat cu cafeaua. În alt vas, batem frişca bine câteva minute bune, până capătă consistenţă pufoasă, pe care mai apoi o amestecăm uşor cu amestecul de lapte şi cafea. Mixăm încă 2-3 minute la viteză mică şi ne pregătim să umplem formele!
Se pot folosi şi forme de hârtie puse în tava de brioşe pentru a nu se împrăştia compoziţia, dar şi forme de silicon sau aluminiu.
Dăm la congelator pentru 3-4 ore, apoi le servim cu cacao, miere, fructe de pădure, orice doriţi. Poftă bună!

duminică, 18 martie 2012

Clătite dietetice

Dacă vrem să ne bucurăm de clătite, dar într-un mod dietetic, avem această reţetă la dispoziţie: 2 ouă, un pic de esenţă de rom, un strop de unt, lapte, făină de grâu, germeni de grân, tărâţe de grâu, sare. Batem ouăle cu sarea, apoi adăugăm o parte din lapte. Pe urmă făina, germenii de grâu şi tărâţele, amestecând mereu pentru a nu face cocoloaşe. Iniţial iese un aluat destul de gros, care se subţiază după gust cu lapte sau apă, în cazul în care nu ne ajunge laptele.
Se serveşte cu fructe proaspete sau gemuri dietetice!

sâmbătă, 17 martie 2012

Pizza bianca la tigaie, pe fugă


Vi s-a întâmplat veodată să rămâneţi fără mâncare şi să trebuiască, din diferite motive, să vă descuraţi cu ce aveţi? Mie mi se întâmplă de obicei la sfârşit de săptămână sau când ştiu că o să plec pentru câteva zile din oraş. Săptămâna aceasta am trăit un nou episod de nu merg la cumpărături nici în ruptul capului, pentru că vineri plec. Însă foamea nu ţine cont de planuri şi mă împinge la nebunii, cum a fost cea comisă acum câteva zile. Pentru că mai aveam în casă doar făină şi drojdie, am frământat celebra Pizza 8 minute a Laurei Adamache, cu câteva omisiuni personale, pentru că vroiam să o iau cu mine ca pachet pentru cursurile de seară. Pentru 3 pizza mai subţirele am folosit doar jumătate din ingrediente, adică:

- 225 g făină
- 115 ml apă călduţă
- 1/2 plic drojdie uscată (3,5 g)
- 1/2 linguriţă sare
- 1/2 linguriţă zahăr
- 1 lingură ulei

Pentru început amestecăm făina cu drojdia şi zahărul. Apoi, facem o gropiţă în centrul făinii, unde adăugăm apa cu uleiul. Amestecăm cu degeţelele şi adăugăm sarea, înainte ca aluatul să fie complet frământat. Frământăm până la epuizare sau până aluatul devine elastic şi nelipicios, apoi îl lăsăm la dospit o oră, acoperit cu un şervet de bucătărie. După ce a dospit împărţim aluatul în 3 biluţe, pe care le întindem cu mâna pe un plan de lucru înfăinat. Nu o să vă iasă o formă perfect rotundă, însă acesta e farmecul.
Un lucru interesant la această reţetă este faptul că pregătim pizza în tigaie, nu în cuptor. Puneţi la încins o tigaie nonaderentă, cu un capac pe ea, care să o izoleze bine. Puneţi pizza în tigaie una câte una, lâsâdu-le câte 4 minute pe fiecare parte, la foc mic spre mediu, cu capac.
După ce s-a rumenit pe o parte, întoarceţi şi puneţi pe partea deja gata toppingul preferat de pizza. Pentru că eu am vrut să o iau cu mine la facultate, am uns-o cu ulei de măsline extra virgin bio şi am presărat sare/sare şi un amestec improvizat de condimente (oregano, busuioc, rozmarin şi puţin praf de usturoi). Dar voi puteţi pune orice, iar după ce "decoraţi" pizza după propriul gust, acoperiţi şi lăsaţi 4 minute şi pe partea cealaltă. Şi e gata pizza.

Poftă bună şi vă spun sincer că acesta este unul din felurile de mâncare care chiar a apropiat sufletele, întrucât am împachetat pizza frumos, cu fundiţă şi am împărţit-o într-o pauză cu prietenele!


marți, 13 martie 2012

Salată de varză roşie cu alune şi stafide

Salata asta minunată este cu dedicaţie specială pentru Simina (şi pentru toţi iubitorii de salate, fructe, sau combinaţiile de salată cu fructe).

Ingrediente pentru 4 porţii: 1 varză roşie, sare, 200 ml vin roze, 2 linguri oţet de zmeură, zahăr, piper, 60 gr alune, 80 g stafide, 1 lingură susan, 3 linguri ulei de nuci, 1 lingură rondele de ceapă verde. În locul oţetului de zmeură putem folosi oţet balsamic sau oţet pentru salate, iar uleiul de nucă poate fi înlocuit cu cel de măsline.
Tocăm varza, după ce am îndepărtat frunzele exterioare şi cotorul. O sărăm şi lăsăm 5 minute să se pătrundă şi înmoaie.
Fierbem vinul şi îl lăsăm la foc mijlociu. Adăugăm oţetul, 1 praf de zahăr şi piper. Marinata fierbinte se toarnă peste varză şi lăsăm aşa încă 10 minute.
Adăugăm ceapa verde, susanul, alunele, stafidele şi uleiul şi servim!

duminică, 11 martie 2012

Pâinici cu stafide, migdale şi smochine


Aceste pâinici le-am pregătit cu viteza luminii, într-o seară când am ajuns acasă şi nu mai aveam nimic de mâncare şi sunt sigură că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat aşa ceva măcar o dată. Ce-mi place la ele este că, în loc de drojdie se foloseşte bicarbonat de sodiu, aşa că nu trebuie să le mai frământăm şi să le lăsăm la dospit. Eu le-am făcut în tigaie, aşa mici, din simplul motiv că unde locuiesc acum nu există cuptor şi, ca o româncă adevărată, mă descurc cu ce am. Bun...să facem pâinici la tigaie. Veţi avea nevoie de:

- 450 g făină
- 1 linguriţă rasă de zahăr brun
- 1 linguriţă sare
- 1 linguriţă rasă de bicarbonat de sodiu
- 400 ml lapte bătut
- un pumn de stafide
- 2 smochine uscate, tăiate cuburi mici
- 1 lingură de migdale zdrobite


Amestecăm într-un bol făina, zahărul, sarea şi bicarbonatul de sodiu. Eu am vrut să fac şi pâinici simple, aşa că am transferat jumătate din făină în alt bol, în care am adăugat stafidele, smochinele şi migdalele. Bun - acum avem două boluri cu făină şi vom adăuga în fiecare, pe rând bineînţeles, într-o gaură făcută în mijlocul făinii, câte 200 ml de lapte bătut. Cu degetele incorporăm făina în lapte, fără să frământâm. Aluatul trebuie să fie moale, dar nu lipicios. Veţi vedea că în cel cu stafide va fi nevoie să mai adăugaţi 2-3 linguri de făină.
După ce aţi pregătit aluatul, îl scoateţi pe un plan de lucru înfăinat şi îl modelaţi asemenea unui aluat de pizza, pe care apoi îl veţi tăia bucăţele. Procedaţi la fel cu ambele aluaturi. Între timp, puneţi o tigaie nonaderentă pe foc şi acoperiţi-o cu un capac mai mic decât diametrul tăvii. După câteva minute puneţi pâinicile în tigaie şi lăsaţi-le 15 minute pe o parte şi 10 pe cealaltă, acoperite, la foc mic spre mediu. După ce le scoateţi acoperiţi-le cu un şervet de bucătărie, ca să nu se întărească.
Dacă folosiţi cuptorul, preîncălziţi-l la 230°C şi coaceţi timp de 18-20 de minute.

Poftă bună!


miercuri, 7 martie 2012

Ciuperci la tigaie cu măsline, caşcaval şi coajă de lămâie

Pe scurt, ador ciupercile, în toate formele lor de prezentare, însă cel mai mult îmi plăceau cele pe care le culegeam din pădure când eram mici şi pe care le înfulecam direct de pe plită, numai cu sare. Frumoase vremuri, nu era nevoie să ne facem griji că puteam muri otrăviţi, pentru că bunica era specialistă în recunoaşterea ciupercilor bune. Zilele trecute am cules şi eu o tăviţă de ciuperci din hipermarket, pe care le-am depozitat cuminţi în frigider, în aşteptarea unui moment de inspiraţie, care nu a întârziat să apară.


Pentru o porţie generoasă veţi avea nevoie de:

- 4-5 ciuperci de mărime medie
- 7 măsline negre giant nesărate
- 1 bucăţică de unt
- ulei de măsline
- 2 căţei de usturoi
- caşcaval ras sau parmezan
- sare de mare şi piper

Pentru început spălăm ciupercile, apoi le ştergem cu un serveţel de bucătărie. Le curăţăm doar în jurul codiţelor, pentru a descoperi interiorul pălăriei, unde vom pune câteva picături de ulei de măsline, sare şi piper. După ce facem acest lucru cu toate ciupercile, le aşezăm frumos în tigaie nonaderentă, fără ulei şi le acoperim cu un capac mai mic decât tigaia, ca şi căldura să circule ca într-un cuptor. Le lăsăm aproximativ 25 de minute, după care le scoatem din tigaie.
În aceeaşi tigaie topim bucăţica de unt, apoi călim 1 minut măslinele, coaja de lămâie şi usturoiul, toate date pe răzătoare. Puteţi umple ciupercile cu acest amestec (eu l-am folosit ca pe un pat pentru ciuperci), apoi le acoperiţi cu caşcaval sau parmezan din belşug şi mai radeţi puţină coajă de lămâie.

Dacă postiţi, renunţaţi la caşcaval şi căliţi măslinele cu 2-3 picături de ulei în loc de unt.

Poftă bună!