Tiramisu

Bine v-am regăsit, dragii mei cititori. Ştiu, ştiu...nu am mai trecut de mult pe aici şi îmi cer scuze pentru că nu v-am mai împărtăşit de o bună bucată de vreme experimentele mele din bucătărie. Şi ca să mă iertaţi, vă poftesc astăzi în al noualea cer, să degustaţi una dintre prăjiturile mele preferate - tiramisu. Că de...de delicioasă îi delicioasă, de pregătit se pregăteşte uşor şi, mai presus de toate, am reţeta de la surioara mea dragă, pe care o iubesc şi de care îmi e tare tare tare dor. Pentru minunăţia de faţă o să aveţi nevoie de:

• 1 pachet mare de pişcoturi
• 1 cutie mascarpone 
• 3 ouă
• 3 linguri de zahăr
• 1 pliculeţ zahăr vanilat cu bourbon
• aproximaiv 400 ml cafea rece
• 2-3 fiole esenţă de rom
• 1 lingură rasă de cacao

Înainte de toate pregătiţi cafeaua şi lăsaţi-o la răcit. Între timp, bateţi gălbenuşurile cu zahărul normal şi cel vanilat până compoziţia devine pufoasă, iar zahărul nu se mai simte. Incorporaţi apoi mascarpone şi omogenizaţi bine bine cu mixerul. Lăsaţi compoziţia să se odihnească şi între timp bateţi albuşurile spumă, spumă pe care o să incorporaţi cu mişcări uşoare în crema de mascarpone, care până una alta şi-o făcut somnul de frumuseţe. Secretul (pe care l-am cules de la un bucătar italian) e să cerneţi o lingură rasă de cacao în compoziţie.

Acum să asamblăm prăjitura. Ungeţi fundul tăvii cu un strat subţire de cremă, ca să se lipească pişcoturile bine şi să nu fie unul cea şi altul hăis. Înmuiaţi câte un piscot în cafeaua rece, în care aţi adăugat fiolele de rom sau dacă vreţi voi coniac, şi formaţi primul strat al prăjiturii, punând pişcoturile unul lângă altul. Peste punem un strat generos de cremă, apoi continuăm cu al doilea strat de pişcoturi şi cu alt strat de cremă. Prăjitura poate să iasă mai înaltă sau mai joasă, în funcţie de tavă. Eu prefer să o fac mai joasă, cu doar 2 straturi, deoarece 3 straturi de pişcoturi au tendinţa să se împrăştie. 

Un lucru important e să pregătiţi prăjitura cu 24 de ore înainte de a o servi. Astfel, pişcoturile o să se înmoaie, crema o să pătrundă printre ele, iar romul o să-şi facă simţită prezenţa. În momentul servirii cerneţi cacao pe deasupra, va face casă bună cu fineţea cremei de mascarpone. 

Poftă bună!

Panna cotta cu dovleac dulce şi mentă

Cui îi place dovleacul dulce...mâna sus. Cum nu am cuptor în minunata mea garsonieră, deci nu pot face plăcintă cu dovleac, am decis să-l  folosesc într-un alt desert - în panna cotta. Pentru patru porţii ca cea din poze am folosit:

• 150 ml lapte
• 150 ml smântână
• 150 ml piure de dovleac
• 50 g zahăr
• 1 pliculeţ gelatină alimentară (10 g)
• 5-6 frunze de mentă
• zeamă de lămâie

Punem laptele cu zahărul şi menta la foc, având grijă să nu fiarbă. Între timp, punem gelatina la înmuiat în câteva linguri de apă şi apoi pregătim piureul de dovleac. Punem 2 pumni de cuburi de dovleac la fiert, pe care le dăm apoi prin blender cu un praf de scorţişoară şi puţin zahăr. Dacă piureul nu este destul de lichid, mai adăugaţi puţină apă caldă.

 

Scoatem menta din lapte, adăugăm gelatina, smântâna bine amestecată, piureul de dovleac şi zeamă de lămâie după gust. Cu toţii ştim că dovleacul are un gust care nu-ţi ridică întrebări, aşa că fiţi generoşi cu lămâia şi menta în compoziţie şi chiar la servire. Mai lăsaţi 2 minute pe foc, amestecând continuu, apoi turnaţi în forme şi lăsaţi la frigider până a doua zi.

Dovleceală gustoasă!

Prăjitură cu iaurt și sos de ciocolată

După cum deja știți, sunt în vacanță de aproape o lună și am plecat din bucătăria mea, nu însă fără a lua câteva cărți de rețete cu mine, ca să nu mă plictisesc în momentele în care nu mai găsesc nimic de făcut prin casă sau prin curte. Rețeta de față am găsit-o într-un moment în care vroiam să fac ceva dulce, fără a mai merge însă la cumpărături după ingrediente speciale, având în vedere temperaturile exagerate din zilele trecute. Răsfoind Cartea Regală de Bucate a Principesei Margareta a României am dat de această prăjitură şi am purces imediat la prepararea ei, cu menţiunea că a fost nevoie de modificarea câtorva cantităţi. Veţi avea nevoie de:

Pentru blat

• 1 iaurt natural de 150 g
• 3 ouă
• paharul de la iaurt plin cu ulei (preferabil de struguri)
• 2 pahare de iaurt cu zahăr tos
• 3 pahare de iaurt cu făină albă
• 1 pliculeţ de praf de copt

 Pentru sosul de ciocolată:

• 25 g unt
• 50 g cacao
• 50 ml apă
• 1 praf de sare
• 40 ml lapte
• 1 fiolă de esenţă de vanilie
•  175 g zahăr pudră

Bun...Punem iaurtul într-un castron şi peste el adăugăm uleiul şi zahărul, apoi omogenizăm cu un tel. Adăugăm ouăle şi amestecăm în continuare, apoi punem şi făina în ploaie. Amestecăm până compoziţia devine omogenă. La urmă adăugăm praful de copt stins cu puţin oţet şi omogenizăm din nou. Turnăm compoziţia într-o tavă rotundă, cu bordul detaşabil, îmbrăcată în hârtie de copt şi apoi unsă cu ulei şi dăm la cuptorul preîncălzit la 180 grade pentru 40-45 de minute. În funcţie de aragaz, vă recomand ca după 30 de minute să verificaţi blatul, făcând testul cu scobitoarea. Dacă iese uscată, prăjiturica e gata.

După ce aţi scos din cuptor blatul şi i-aţi îndepărtat inelul detaşabil, faceţi sosul de ciocolată. Într-o oală mică dizolvaţi cacaoa în cei 50 ml de apă, la foc mic. Continuaţi să amestecaţi, adăugând praful de sare, laptele şi vanilia, apoi untul topit. Amestecaţi cu viteză medie până sosul devine cremos şi neted.

Dacă nu serviţi toată prăjitura cu o singură ocazie, îmbrăcaţi-o pe toată în sos de ciocolată. O să se păstreze foarte bine pentru câteva zile şi glazura de ciocolată o să rămână cremoasă. Dacă o serviţi pe toată, tăiaţi-o şi glazuraţi fiecare felie în parte. O puteţi servi alături de un ceai sau o cafea sau chiar la micul dejun, alături de un pahar cu lapte.

Poftă bună!

Îngheţată cu rabarbăr şi ghimbir

Sau rubarbă...Indiferent cum i-am spune, de ani buni folosim rabarbărul doar pentru gemuri şi compoturi, care de altfel sunt foarte bune. De data aceasta, după o răsfoire rapidă a unui număr trecut din Good Food, am decis să pregătesc ceva mult mai gustos şi anume îngheţată de rabarbăr. Reţeta iniţială era pentru cremă de rubarbă, dar eu am modificat-o puţin şi a ieşit o îngheţată de să te lingi pe degete. Pentru două porţii generoase am folosit:

• 400 g rabarbăr 
• 20 g ghimbir proaspăt
• 75 g zahăr brun
• 100 ml vin alb
• 150 g mascarpone
• 280 g iaurt Numa' Bun de la Napolact
• 50 g zahăr pudră

Pentru început, curăţăm rabarbărul de coajă şi îl tăiem cuburi mici, apoi curăţăm ghimbirul şi îl tocăm foarte fin. Într-o cratiţă punem rabarbărul, ghimbirul, zahărul brun şi vinul, pe care le lăsăm la foc mic 5 minute, până se înmoaie rubarba.

Între timp batem iaurtul, mascarponele şi zahărul pudră, în care adăugăm, din compoziţia pregătită anterior, 4 linguri de rabarbăr pasat cu o furculiţă. Dăm crema la congelator peste noapte, iar amestecul de rabarbăr şi vin îl lăsăm la frigider.

Am servit îngheţata în pahare şi am adăugat peste ea deliciosul sos de rabarbăr şi ghimbir.

Dacă înlocuiţi iaurtul cu 300 ml de smântână lichidă pentru frişcă, o să vă iasă o cremă fermă şi nu va mai fi nevoie să o lăsaţi la congelator. O să obţineţi un desert rapid şi cremos!

Poftă bună!

Prăjiturele cu cremă de cafea și coniac

Nu am mai făcut niciodată aceste prăjiturele. De fapt, le-am pregătit fără să-mi fi propus dinainte, cu ce aveam prin casă și fără cuptor, pentru o întâlnire de studiu...pentru ultimul examen din viața noastră de studenți. Așa că aceste mici bunătăți sunt rodul unei dimineți de sâmbătă, încărcată de cursuri de economie care m-au făcut să-mi doresc ceva dulce și să le surprind pe prietenele mele de studiu. 

Pentru blat am folosit:

• 70 g unt
• 100 g pesmet
• 2 linguri zahăr pudră
• 3 linguri de coniac

Topim untul, apoi îl adăugăm peste pesmet, omogenizând bine bine cu mânuțele. Apoi adăugăm zahărul și coniacul și amestecăm din nou, până compoziția e uniformă. Eu am folosit niște forme de silicon pentru brioșe (se găsesc la Nobila Casă), pe care le-am tapetat cu acest blat, pentru că am vrut să le servim fără să trebuiască să le mai scot, având în vedere că nu au trecut prin cuptor. După ce am tapetat formele cu pesmet le-am dat la rece. Ar fi bine să le lăsați peste noapte, dar dacă vă grăbiți, 3-4 ore o să fie de ajuns.

Pentru cremă am folosit:

• 250 ml lapte
• 2 linguri de cafea solubilă
• 2 gălbenușuri
• 60 g zahăr de palmier
• 20 g amidon
• 2 linguri de coniac

În lapte dizolvăm cafeaua și lăsăm la foc foarte mic, fără însă a fierbe amestecul. Între timp, mixăm cele 2 gălbenușuri cu zahărul de palmier, căruia îi datorăm culoarea minunată a cremei, până își dublează volumul. Puteți folosi și zahăr alb sau brun, dar crema nu va fi așa închisă la culoare. În cele din urmă adăugăm amidonul și amestecăm bine. 

Peste această cremă adăugăm laptele, puțin câte puțin, apoi punem pe foc pentru 2-3 minute. Când observați că amestecul se îngroașă, luați de pe foc și puneți recipientul într-un bol cu apă rece pregătit dinainte și mai amestecați 2 minute, până crema devine fină. La final adăugați coniacul. Acoperiți cu o folie și lăsați la rece. 

 În cele din urmă umpleți prăjiturele cu cremă și decorați cu fulgi de migdale.


 

Poftă bună!

Tartă cu migdale şi sos de lămâie

Nu ştim alţii cum sunt, dar pentru noi mâncarea înseamnă mai mult decât a te hrăni. De multe ori ni s-a întâmplat să gustăm ceva minunat şi să trebuiască să închidem ochii pentru a savura mai bine nuanţele felului pe care îl aveam în faţă. Şi de cele mai multe ori, mâncarea spune o poveste şi nu este întâmplător modul în care alegem ce şi cum să mâncăm.

O simplă aromă îţi poate trezi amintiri despre care habar nu mai aveai sau te poate face să descoperi lucruri noi despre tine şi despre cei de lângă tine. O simplă aromă, pe care credeai că o cunoşti în cele mai mici detalii, te poate face să vrei să te trezeşti mai repede dimineaţa, să vrei să te întorci acasă mai devreme, să vrei să pui mâna pe telefon şi să-ţi suni cele mai bune prietene, să te plimbi pe plaje neumblate până acum, să vrei să petreci 25 de ore pe zi din 24 undeva, cu cineva...

Iar postarea de astăzi nu face excepţie, pentru că a luat viaţă tocmai din nevoia de a împărţi ceva care îţi gâdilă papilele şi le trezeşte la viaţă cu cineva special, adică cu cele mai bune prietene, dar şi cu alţi pasionaţi de bunătăţi. Şi pentru a face acest lucru, ne-am adus aminte de aromele care ne-au întâmpinat La masă cu Good Food, le-am materializat în ceva pufos pufos şi le-am trimit mai departe către Emily's cupcakes & treats, să se bucure şi alţii.

Despre ce să fie vorba? Despre migdale aromate, despre lămâie înţepătoare, despre iaurt fin şi cremos. Pentru pregătirea aluatului acestei tarte divine am folosit:

• 75 ml ulei cu aromă de lămâie
• 175 gr făină
• o linguriţă şi jumătate de praf de copt
• 50 gr migdale măcinate
• 50 gr mălai
• coaja rasă de la cele 2 lămâi
• 140 gr zahăr tos
• 2 ouă mari
• 225 gr iaurt

Am pus deasupra, după ce s-a răcit tarta, un sirop făcut din zeama de la cele două lămâi rase anterior, 85 gr zahăr tos şi 75 ml apă.

Aşadar, pentru a ne putea bucura de rezultate, mai întâi să muncim puţin, nu? :) Începem prin a încinge cuptorul la 180 grade sau la treapta 4. Apoi, ungem cu ulei o formă de tort cu diametrul de 25 cm, cu margini detasabile, pe care o căptuşim pe urmă cu hârtie de copt.

Într-un vas înalt amestecăm mălaiul, făina, praful de copt, migdalele măcinate, coaja rasă de lămâie, zahărul şi facem la mijoc o gaură. Separat, amestecăm ouăle cu iaurtul şi uleiul, le omogenizăm şi le incorporăm în ingredientele solide. Amestecăm uşor cu o lingură, pentru a omogeniza compoziţia.

Următorul pas este să turnăm viitoarea tartă în tavă şi să o dăm la cuptor, cu ochii pe ceas timp de 40 de minute. În cazul în care observăm că aceasta se rumeneşte prea repede, o acoperim cu o folie de aluminiu şi am eliminat problema.

Cât tarta este la cuptor, începem prepararea sosului astfel: punem zahărul într-o cratiţă, adăugăm zeama de la lămâi, 75 ml apă şi punem pe foc, amestecând din când în când. Lăsăm siropul să fiarbă timp de 4 minute, după care închidem focul.

Acum a venit timpul să scoatem prăjitura din cuptor. O lăsăm un pic la răcit, dar nu de tot. Îndepărtăm marginea detaşabilă, folia de aluminiu şi foaia de copt, după care înţepăm din loc în loc tarta, pentru a se pătrunde mai apoi de siropul parfumat. Turnăm peste siropul de lămâie şi cu ajutorul unei pensule de bucătărie ungem şi marginile tartei, după care purcedem la cea mai importantă etapă:

savurarea tartei alături de cei dragi!

Ade şi Simi

Cheesecake cu vişine alcoolizate şi ciocolată

Cine n-a "împrumutat" niciodată vişine din vişinata făcută în casă nu-i om. Şi nu mă refer aici la împrumutul cu scopuri nobile, cum am făcut eu de data aceasta, ci la acele furişări când aveam prieteni de familie în vizită şi îi serveau părinţii cu vişinată, iar noi curăţam frumos fundul borcanului de vişine care parcă te ardeau pe galerie, atât de tari erau. Deşi timpurile astea au apus, încă mai primesc vişine de acasă, fără vişinată, pe care fie le folosesc la deserturi, fie le mănânc aşa, la un film bun.

Cum am ajuns acum 2 săptămâni acasă şi am dat cu ochii de borcanul de vişinată, am ştiut ce va urma, mai ales că am şi sărbătorit un eveniment frumos în familie. Acest cheesecake a fost un cadou pentru o persoană înnebunită după dulciuri, ciocolată şi tot tacâmul. Am folosit următoarele ingrediente, pentru o tavă cu bord detaşabil cu un diametru de 28 cm:

- 210 g biscuiţi digestivi, pe care i-am zdrobit cât de fin am putut cu făcăleţul (sucitorul)
- 90 g unt
- 200 g vişine din vişinată
- 500 g brânză de vaci
- 1 lingură smântână
- 180 g zahăr de palmier sau normal
- 1 linguriţă extract vanilie
- 4 ouă
- 2 plicuri de zahăr vanilat
- 1 ciocolată amăruie

După ce am zdrobit biscuiţii, am topit untul şi l-am adăugat peste aceştia, incorporându-l cu degetele până s-a format un amestec fărâmicios, deloc omogen. Am tapetat tava cu margarină şi am întins şi presat biscuiţii pentru a forma un blat uniform, pe care l-am dat la rece până am pregătit crema. Între timp preîncălziţi cuptorul la 180 grade.

Peste brânza de vaci am adăugat cele 4 ouă bătute păpară, zahărul vanilat, vanilia, zahărul de palmier şi smântâna şi am omogenizat compoziţia cu o lingură de lemn. Înainte de a turna această cremă peste blatul de biscuiţi am împrăştiat peste acesta vişinele fără sâmburi şi bine scurse, apoi am adăugat crema. Am lăsat cheesecakeul la cuptor pentru 40 de minute sau până trece testul cu scobitoarea.

L-am lăsat apoi să se mai domolească, după care am scos inelul tăvii. Între timp am ras ciocolata. Jumătate am adăugat-o peste cheesecakeul cald, ca să se formeze, după răcire, o crustă crocantă de ciocolată. Restul de jumătate a fost adăugat după răcirea completă.

Vă recomand să-l serviţi a doua zi, la temperatura camerei.

Poftă bună!

Semifreddo cu cafea şi fructe de pădure

Pentru ca tot s-a încălzit afară, mi-am luat avânt să fac o porţie de semifreddo, după reţeta Laurei Adamache, la care am adăugat şi fructe de pădure.
Buuun..să începem, până nu revine frigul: luăm 180 gr lapte condensat, 50 gr cafea (solubilă, sau cu lapte, sau simplă) şi 200-250 ml frişcă lichidă.
Pentru început, amestecăm laptele condensat cu cafeaua. În alt vas, batem frişca bine câteva minute bune, până capătă consistenţă pufoasă, pe care mai apoi o amestecăm uşor cu amestecul de lapte şi cafea. Mixăm încă 2-3 minute la viteză mică şi ne pregătim să umplem formele!
Se pot folosi şi forme de hârtie puse în tava de brioşe pentru a nu se împrăştia compoziţia, dar şi forme de silicon sau aluminiu.
Dăm la congelator pentru 3-4 ore, apoi le servim cu cacao, miere, fructe de pădure, orice doriţi. Poftă bună!

Clătite dietetice

Dacă vrem să ne bucurăm de clătite, dar într-un mod dietetic, avem această reţetă la dispoziţie: 2 ouă, un pic de esenţă de rom, un strop de unt, lapte, făină de grâu, germeni de grân, tărâţe de grâu, sare. Batem ouăle cu sarea, apoi adăugăm o parte din lapte. Pe urmă făina, germenii de grâu şi tărâţele, amestecând mereu pentru a nu face cocoloaşe. Iniţial iese un aluat destul de gros, care se subţiază după gust cu lapte sau apă, în cazul în care nu ne ajunge laptele.
Se serveşte cu fructe proaspete sau gemuri dietetice!

Prăjitură cu mere

Vă propun astăzi o prăjitură pe care eu fac de ceva ani şi de care nu mă pot sătura. Nu e tocmai rapidă şi economă, dar merită tot efortul.

Avem nevoie de:

1/2 pachet margarină

biscuiți simpli (petit beurre, pachet mare) – se macină/fărâmițează

2-2,5 kg mere

6 linguri faină

3/4 l lapte

6 ouă – se separă albuș/gălbenuș

nucă măcinată (aprox. 1 cană)

3 căni de zahăr

4 plicuri zahăr vanilinat

Stratul de măr

Se decojesc și se dau pe răzătoare merele, după care se călesc pe foc cu o cană de zahăr și se pun la răcit. Când sunt reci, se amestecă cu un plic de zahăr vanilat.

Crema

Se amestecă separat făina cu ¼ L lapte. Separat se pune la fiert ½ L lapte cu o cană zahăr. Când fierbe laptele, se adaugă amestecul de lapte cu făina și se amestecă în continuare la foc mic până fierbe crema și devine groasă. Se lasă la răcit. Când e rece, se înglobează treptat gălbenușurile și un plic de zahăr vanilinat (după gust, și esența de vanilie).

Preparare

Prăjitura este formată din mai multe straturi. Fiecare strat se face separat și se adaugă în prăjitura rece (de preferat; dacă nu se poate, nu e obligatoriu), pe parcursul coacerii.

Se întinde ½ pachet margarină pe tavă, după care se adaugă biscuiții zdrobiți mărunt, atât cât să se formeze un strat pe toată tava. Se dă la cuptor (încălzit) 5 minute. Se scoate și se adaugă merele călite, întinse pe toată tava, după care se da iar la cuptor și se lasă 10 minute. Se scoate și se lasă la răcit complet, după care se întinde crema de ou pe toată tava și se pune iar la cuptor (încălzit) timp de 15 minute, la foc potrivit. Se scoate și se lasă la răcit după care se adaugă albușul (bătut spumă tare cu o cană de zahăr și un plic de zahăr vanilinat). Se dă iar la cuptor până când albușul se rumenește un pic (devine gălbui-auriu). Se scoate și se presară deasupra nucă măcinată amestecată cu zahăr și cu un plic de zahăr vanilinat. Se mai lasă 10 minute la cuptor.

Se servește rece, după ce straturile s-au așezat.
Pofta bună!

Orez cu lapte, miere şi mere

Unul dintre deserturile mele preferate, îmi aminteşte de copilărie, mai ales că reţeta folosită este cea a bunicii, cu mici adăugiri moderne. Pentru două porţii aveţi nevoie de următoarele ingrediente:

- 125 g orez express (o punguţă)
- 300 ml lapte
- 1/2 linguriţă esenţă vanilie
- 1 măr
- câteva linguriţe de miere
- un praf de scorţişoară

Pentru început, fierbem orezul după instrucţiunile de pe pachet. În 10 minute ar trebui să fie gata. Separat punem laptele la fiert, la foc mic, cu esenţa de vanilie. Când ajunge la fierbere, îl adăugăm peste orez şi punem amestecul la fiert. Îl lăsaţi aproximativ 5 minute, însă timpul de fierbere depinde de cât de moale vă place: dacă vă place mai moale, lăsaţi mai puţin la fiert.

Bun...Facem un sos din mărul tăiat bucăţele, 3-4 linguriţe de miere şi praful de scorţişoară, pe care îl lăsăm două minute pe foc, până mierea devine aurie.
Servim orezul cu o linguriţă de miere şi cu sosul de mere. Nu o să fie prea dulce, pentru că nu am folosit zahăr deloc.

Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

Tort cu ness şi iaurt

L-am făcut luna asta şi nu am regretat alegerea.

Vă redau reţeta aşa cum este în Good Food.

Ingrediente pentru blat:
4 ouă
4 linguri zahăr
4 linguri făină
2 linguri cacao
2 linguri ulei
Eu aş adăuga şi puţin praf de copt, pentru că altfel aluatul iese neaesirit şi cam turtit.
Pentru cremă:
500 ml frişcă lichidă
500 ml iaurt simplu
200 gr zahăr pudră
1 lingură ness
3 plicuri gelatină

Mod de preparare

1. Se bat albuşurile spumă .Când s-au întărit astfel încât când întoarcen castronul cu fundul în jos să nu mai curgă, adăugam zahărul şi mixăm în continuare până obţinem o bezea lucioasă.

2. Frecăm gălbenuşurile cu uleiul ca la maioneză. Când se îngroaşă, le adăugăm peste bezea. Adăugăm făina şi cacaoa, amestecăm până se încorporează bine şi punem în forma de copt unsă cu unt sau margarină. Dăm la cuptor la foc mediu. Facem proba cu scobitoarea să vedem dacă s-a copt.

3. Pregătim apoi crema astfel: batem frişca lichidă, iar când începe să se lege, adăugăm zahărul pudră şi nessul şi mixăm până capătă consistenţă. Mare atenţie: dacă o bateţi prea mult se poate tăia.

4. Punem gelatina într-un castronel şi adăugăm 50 ml apă. Lăsăm să se umfle. În momentul în care s-a umflat, dăm la microunde pentru 30-40 secunde atât cât sa se dizolve. Sau o putem dizolva deasupra unui vas cu apă fierbinte. Când cristalele de gelatină s-au dizolvat şi a rămas un lichid limpede, adăugăm peste iaurt şi mixăm bine ca să se încorporeze uniform. Adăugăm compoziţia de iaurt peste frişcă şi mixăm până se omogenizează.

5. Într-o formă cu margini detaşabile aşezăm mai întâi blatul, apoi turnăm compoziţia de iaurt şi ness. Dăm la rece pentru 3-4 ore.

Poftă bună!

Găluşte cu gem de vişine

Un desert delicios, cât se poate de românesc. O improvizaţie, deoarece nu am avut prune. Dar am rezolvat, folosind în schimb un gem de vişine care îmi bântuie frigiderul de ceva timp. Cu speranţa că o să iasă ceva comestibil, m-am apucat de lucru. Am folosit următoarele ingrediente:

- 500 g cartofi, fierţi şi lăsaţi la răcit
- 150 g făină
- 1 lingură griş
- 1 lingură ulei
- 1 ou
- un praf de sare
- 1/2 linguriţă esenţă vanilie
- 1/2 linguriţă esenţă lămâie
- 1 plic zahăr vanilat
- gem de vişine
- 3 linguri pesmet + 1 linguriţă zahăr brun + 1 linguriţă scorţişoară pentru învelit

După ce am fiert cartofii şi i-am lăsat la răcit, îi dăm pe răzătoarea cea mică. Peste cartofii raşi adăugăm grişul, oul, uleiul, sarea, zahărul vanilat şi esenţele şi omogenizăm. Adăugăm apoi făina în ploaie, amestecând la început cu o lingură şi apoi trecând la frământat. Nu frământaţi energic, ci atât cât făina să se incorporeze. Cu cât veţi încerca să frământaţi mai mult, cu atât amestecul va deveni mai lipicios, cerând şi mai multă făină. Între timp, puneţi la fiert apă cu sare într-o cratiţă.

Cu o lingură luaţi din aluat, presăraţi cu puţină făină şi faceţi o minge, pe care o veţi întinde uşor, prin apăsare, pe un plan de lucru înfăinat. Puneţi în mijloc puţin gem de vişine, apoi uniţi marginile aluatului şi faceţi o găluscă. Găluştele astfel formate le punem la fiert şi le lăsăm 7-10 minute, în funcţie de cât de mari le-am făcut.


Le scoatem de la fiert, le lăsăm câteva minute la scurs, apoi de tăvălim prin amestecul de pesmet, zahăr şi scorţişoară.

Poftă dulce!

Cheesecake cu sos de fructe de pădure

Irina, felia asta este pentru tine.

Este o reţetă de cheesecake pentru care ai obligatoriu nevoie de cuptor (spre deosebire de variantele făcute la rece).
Blatul se realizează din: 150 gr făină albă, 1 praf de sare, 50 gr zahăr, 70 gr unt, 1-2 linguri de iaurt.
Crema conţine: 3 ouă, 500 gr brânză slabă de vaci, 150 ml smântână, 2-3 linguri de zahăr, 1 plic zahăr vanilat, coaja rasă de la o portocală, fructe de pădure (congelate deocamdată).
Pe blatul de lucru, amestecăm făina cu sarea şi zahărul. Tăiem untul în bucăţele şi îl adăugăm peste făină, împreună cu iartul. Frământăm un aluat omogen.
Tapetăm fundul unei tave pentru tort cu aluatul, fără a urca pe margini cu acesta. Îl lăsăm la rece pentru 30 de minute. Încălzim cuptorul la 200 de grade.
Separăm albuşurile de gălbenuşuri. Batem gălbenuşurile cu brânza pasată, smântâna, zahărul, zahărul vanilat şi coaja de portocală.
Blatul răcit se bagă la cuptor pentru 15 minute, după care reducem temperatura cuptorului la 180 de grade. Batem albuşurile spumă şi le înglobăm în crema de brânză, pe care o întindem apoi peste blat.
Dăm înapoi la cuptor pentru aprox. 40 de minute, apoi lăsăm tortul încă 30 de minute în cuptorul închis. Scoatem cheesecake-ul şi îl lăsăm să se răcească de tot.

Sosul de fructe de pădure se face chiar înainte de a se servi tortul şi se repartizează pe fiecare felie în parte. Fructele de pădure congelate lasă multă apă şi capătă un aspect mohorât când se dezgheaţă, de aceea ne luăm toate măsurile de precauţie. Punem într-o tigaie fructele, alături de un pic de zahăr şi amestecăm pe foc. Servim sosul imediat, alături de o felie de cheesecake.
Enjoy!

Salată de morcovi şi portocale cu anason şi chimen

Delicios...şi pe vreme rea, dar mai ales pe vreme bună, călduroasă. E o salată dulce-acrişoară, ce poate fi servită singură, ca desert de exemplu, dar şi ca o companie care să taie din greutatea cărnii. Până una alta, eu am mâncat-o simplă, cu migdale crude pe deasupra. Haideţi să vedem de ce ingrediente avem nevoie pentru două porţii:

- 225 g morcovi
- 1 portocală
- 2 linguri zeamă de portocale
- 1 lingură zeamă de lămâie
- 1 lingură miere
- 2 linguri ulei de măsline
- 1/2 linguriţă chimen
- 1/2 linguriţă scorţişoară
- 1/2 linguriţă anason
- un praf de sare de mare şi unul de piper negru
- migdale, alune, fistic etc.

Tăiem morcovii beţigaşe, de aproximativ 2 cm lungime. Se pot da şi pe răzătoare, însă eu îi prefer mai crocanţi. Tăiem portocala feliuţe, apoi cuburi, pe care le amestecăm cu bastonaşele de morcovi.
Combinăm zeama de portocale, cea de lămâie, mierea, uleiul de măsline, chimenul, scorţişoara, anasonul, sarea şi piperul şi amestecăm până obţinem un sos omogen, pe care îl adăugăm peste morcovi şi portocale. Presărăm migdale, alune etc. pentru servit. Atât de simplu...

Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

Să ne îndulcim cu...Lemon Curd!

Da da, aţi citit bine. Am gătit o cremă de lămâie, pe post de desert..sau de mic dejun.
Cantităţile pentru 2 borcane de 300 ml sunt următoarele: 3 lămâi, 75 gr unt, 225 gr zahăr, 3 ouă, esenţă de mentă (opţional).

Spălăm bine cu apă fierbinte lămâile (eu le ţin vreo două ore în apă), le uscăm, radem coaja şi storcem separat sucul.
Apoi, într-un vas metalic batem bine untul moale cu zahărul şi pe urmă adăugăm ouăle unul câte unul, amestecând bine până la omogenizare. Punem vasul pe bain-marie şi adăugăm sucul de lămâie, coajă (eu nu am pus-o pe toată, mi se părea prea multă) şi cui îi place, esenţă de mentă.
Amestecăm pănâ se întăreşte crema, o lăsăm să se răcească un pic şi o punem în borcane înfiletate, în frigider. Deşi în reţetă spune că o putem păstra la frigider 4 săptămâni, eu nu aş întinde prea mult coarda cu oul.

Dar de apropiat suflete, cu siguranţă le apropie! Poftă bună!