Paste la cuptor cu salată de păstăi

salata de păstăi

Având în vedere că toată săptămâna asta am lucrat de la 9 la 21, am ratat complet sesiunea de cumpărături de alimente de vinerea, și pe cea de sâmbătă, cu Simina. Prin urmare, m-am descurcat cu ce am avut prin casă și cu ce am avut surpriza să-mi aducă Fratello din oraș.

Am costatat că sunt deținătoarea a:

salata de păstăi

- un borcan păstăi

- o conservă medie porumb

- șuncă

- paste

- ouă

- caș

- 3 măsline feliate

- usturoi

pastele la cuptor

Buuun, să începem! Pentru salata de păstăi, fierbem păstăile cu ulei și condimente (Cătălin vă va lămuri cu ce anume, eu am pus, ca de obicei, de toate, mai puțin curry). Fierbeți câte păstăi considerați că aveți nevoie, eu am folosit un borcan de 800 gr. După ce au fiert, le lăsăm la răcit, după care stropim cu puțin oțet sau suc de lămâie. Preparăm usturoiul cu sare și ulei, apoi amestecăm șunca, porumbul, cele 3 măsline, păstăile și usturoiul într-un bol îndeajuns de încăpător.

pastele la cuptor

Pentru pastele la cuptor: fierbem pastele cu ulei și condimente, după care le scurgem fără a le spăla cu apă, să nu-și piardă gustul. Așezăm apoi pastele într-un vas termorezistent, punem deasupra ouăle bătute, șunca și la final brânza/cașul. Dăm vasul la cuptor pentru 15 minute și...

gata! Poftă bună și nu uitați că mâncarea apropie suflete!

Prăjitură cu vanilie şi banane

Am tot căutat prin reviste o prăjitură rapidă şi fără prea multe ingrediente, care să nu dea bătăi de cap, ci doar rezultate dulci şi iată ce am găsit:

Pentru acest desert, vom folosi:

un pachet de praf de vanilie

500 ml lapte

3 linguri de zahăr

1 banană

1 esenţă de vanilie

câţiva biscuiţi simpli

câţiva biscuiţi cu cacao.

În revista respectivă erau dublate cantităţile de ingrediente pentru acelaşi număr de porţii şi era adăugat şi unt în crema răcită de vanilie. Dacă doriţi să reduceţi cheltuielile cu desertul, puteţi foarte bine folosi doar ingredientele pe care le-am folosit eu şi nu va fi nicio diferenţă în gustul prăjiturii.

Începem prin prepararea budincii de vanilie cum e scris pe plic, apoi o lăsăm la răcit. După ce crema s-a răcit, adăugăm esenţa de vanilie şi punem pe un platou biscuiţii simpli, unul în continuarea celuilalt. Peste ei, turnăm un strat de cremă. Deasupra aşezăm banana, pe care o acoperim la rândul ei cu cremă. Apoi, aşezăm biscuiţii albi ca în imagine, îi ungem apoi bine cu încă un rând de cremă şi aşezăm (adică lipim) deasupra biscuiţii de cacao. Dăm prăjitura la frigider pentru câteva ore şi apoi:

s-aveţi poftă şi nu uitaţi: mâncarea apropie suflete!

P.S. Biscuiţii ai rămas cam tari, aşa că ma gândesc că poate ar merge însiropaţi puţin cu suc din compot.

Ciorbă de cartofi (foarte simplă)

Nu, nu m-am mutat într-o altă țară, doar am fost foarte ocupată și nu am mai avut timp să postez nimic. Noroc cu Ade, care este o eroină și ține blogul pe picioare...

M-am gândit ca astăzi să postez o rețetă care se poate prepara cu ce ai în casă, fără să mai fie nevoie să mergem la cumpărături. Este vorba despre banala ciorbă de cartofi, de data aceasta fără afumătură!!! Ingredientele sunt următoarele:

- 1 ceapă
- 1 morcov
- 1 păstârnac
- 1 ardei gras
- 1-2 roșii
- ulei (eu folosesc de măsline)
- oțet
- 5-6 cartofi
- 1 ou
- lapte
- foi de dafin, cimbru, tarhon (tarcăn), sare

Pentru început, se taie ceapa, morcovul, păstârnacul, ardeiul și roșiile și se călesc pentru câteva minute în 2 linguri de ulei, apoi se copleșesc cu apă și se lasă la fiert aproximativ 15-20 de minute. Se pune la fiert, separat, oala cu apă pentru ciorbă și, între timp, se taie cartofii cubulețe. După ce legumele s-au fiert, le adăugăm în apa pentru ciorbă, după care punem și cartofii. După 5 minute adăugăm cimbrul, foile de dafin, tarcănul și sarea și lăsăm la fiert aproximativ o oră. Când sunt gata cartofii, mai lăsați ciorba, la foc mediu, cam 5 minute. Între timp, dintr-un gălbenuș de ou (albușul îl puteți pune în ciorbă nebătut) și lapte (la ochi) faceți o dresătură pe care o adăugați, foarte important, la 10-15 minute după de ați stins focul la ciorbă. La sfârșit adăugați oțet după gust.


Poftă bună și nu uitați că mâncarea apropie suflete!

Legume în sos picant de roşii

O reţetă interesantă pentru cei ce preferă legumele în locul cărnii, luată şi adaptată din Femeia de azi:

Aveţi nevoie de: 2 roşii, 1 vânătă, 1 dovlecel, pătrunjel.

Ca să faceţi sosul picant aveţi nevoie de: 1 kg roşii, 1 ardei iute, 5 căţei usturoi, 1 ceapă, 1 pahar de vin (la roşii îl prefer pe cel roşu), ulei, sare, piper. Eu am mai folosit şi doi ardei.

Sosul se face astfel: ceapa curăţată şi tocată se căleşte în puţin ulei, peste care se adaugă roşiile (kg, nu cele 2) decojite şi tocate. după câteva clocote se adaugă paharul de vin (eu am pus acum şi ardeii tăiaţi felii subţiri). după ce sosul ajunge la consistenţa pe care o doriţi, adăugaţi usturoiul pisat şi ardeiul iute mărunţit.

Apoi: tăiem felii dovlecelul, vânăta şi roşiile şi le aşezăm alternativ într-un vas de yena. peste acest aranjament turnăm sosul şi dăm totul l cuptor pentru 40-45 minute.

În final adăugăm şi pătrunjelul tocat pentru aromă şi culoare.

Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

Aşa se pare că ar trebui să iasă. Nu vă pun poza făcută de mine, că nu o să vă vină să mai înecercaţi reţeta.

Sandvişuri de dimineaţă

Este o reţetă de sandviş care poate fi uşor adaptată la ce avem în casă - cu diferenţa că avem nevoie neapărat de ouă.

Întâi, pregătim ingredientele pe care le vom pune în interiorul sandvişului (şuncă de pui/curcan, felii de caşcaval, roşii, ardei, ceapă, castraveţi, muraţi, salată, fiecare alege ce anume preferă şi ce nu).

Apoi, luăm feliile de pâine şi le dăm prin ou bătut, punând-le apoi într-o tigaie cu ulei încins.

Asamblaţi sandvişul, serviţi-l alături de o cafea dimineaţa şi ziua poate să înceapă liniştită!

P.S. Pentru estetică şi uşurinţa consumării lui, încercaţi să folosiţi pâine toast.

Orez cu legume si sos de roşii

Nu am mai scris de mult (dar asta nu inseamna ca nu am mai gatit) si am ramas restantă cu mai multe reţete. Buuun..o să le iau în ordine invers cronologică, nu de alta, dar e proaspătă în memorie.

Pentru început, fierbem orezul în apă cu puţin ulei şi condimente. De obicei nu folosesc cantităţi precise, testez orezul pe parcurs şi adaug apă când mai e nevoie.

Separat, punem într-o tigaie înaltă/oală legume mexicane congelate sau de care preferaţi şi le călim puţin într-o lingură de ulei de măsline. Adăugăm şi aici condimente.

După ce a fiert orezul, îl scurgem bine şi îl adăugăm câteva minute peste legumele călite, pe foc.

Apooooi..luăm orezul cu legume de pe foc şi punem o altă oală, în care punem puţin ulei, felii de ardei roşii şi verzi (se găsesc chiar aşa, în pungă congelată), o ceapă (eu prefer ceapa roşie, e mai puţin iute) si le ţinem puţin pe foc, până se înmoaie ardeii şi ceapa. Adăugăm apoi suc de roşii (fiecare pune cât de mult vrea, în funcţie de cât de lichid vreţi să fie sosul) şi lăsăm puţin să fiarbă. După ce am închis aragazul, adăugăm usturoi pisat şi sos Worchester (Cătă, aştept să mă corectezi tu dacă nu trebuie folosit aici, dar după gustul meu a ieşit numai bun).

Să nu uităm de piper! Merge atât în orez, când fierbe, cât şi în legume!

S-aveţi poftă şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

Tocinei

(It's pronounced "toh-tchi-nay")

Ever fought with your children who absolutely love French fries and burgers? Ever wondered how to make them eat decent food?

Well, I have no idea about burgers; but the fries, maybe there's a way. In Romanian it's called "Tocinei".

This dish, though being regarded as specifically Romanian (more precisely, from the Moldavian cuisine), is by no means a local invention. It's more cosmopolite cousin, the Swiss "rösti", is way better known; other variants are present in almost any country counting potato as a staple.

Still, this doesn't reduce its merits in delicately switching brats from fries to healthier items. It offers a way to introduce alimentary "plugins" into an naturally stubborn "food receiver".

What you need:

- some potatoes (I used 9, but the quantity should be related to the final wanted output)

- egg(s) – depending on the number and size of the potatoes

- wheat flour

- cream

- salt

- pepper (and / or any other spice you like; I added some rosemary and basil, for example)

- a frying pan

- oil.

As a plus, in this mixture you can add any other items your kid refuses: vitamins, cheese, other vegetables, minerals and so on. I give you the basic recipe, you complete it!

What you do:

Step 1: peel the potatoes (place the peeled ones in cold water to keep them from oxidizing)  

Step 2: grate the potatoes

Step 3: mix the grated potatoes with the eggs, flour, cream, salt and spices (and any other ingredients you wish, paying attention to the final consistence of the dough – it shouldn't be runny)

Step 4: heat the oil and place spoon-sized balls of the mixture in the pan. Tap the balls to flatten them, or you'll get crispy outsides with a raw core.

(This is what remained after my son's "tasting" of the produce; the real quantity was about three times bigger)

The potatoes will leak a lot of juice. You are free to throw it away, it doesn't fry well anyway.

When ready place the "tocinei" on some paper towels to rid the excess oil. Serve them hot with the sauce, salsa or gravy of your choice (horseradish-cream sauce is a killer!). They go well as a side dish for pork or chicken or you can have them as the main attraction.

Drinker's comment: have a bottle of white wine ready, they demand it. Take care to choose a light, playful, not-very-fragrant, dry wine. Stay away from beer, but - should you like - grab the ole' brandy before seating. It helps with the digestion.

Pancakes cu pere și scorțișoară

Mărturisesc că este pentru prima dată când încerc rețeta de clătite americane - nu pentru că aș fi eu patrioată, ci pentru că niciodată nu am crezut că mi-ar ieși ca la carte, deși sunt foarte ușor de pregătit. Așa că azi mi-am luat inima în dinți și iată ce a ieșit:

Pentru aluat aveți nevoie de următoarele:

- 400 g făină
- 450 ml lapte
- 2 pliculețe praf de copt
- un praf de sare
- 3 ouă
- 6 linguri de zahăr
- 3 lingurițe unt/margarină
- diferite arome, în funcție de gusturi (rom, vanilie etc.)
- fructe pentru ornat


Într-un castron se amestecă laptele, zahărul, ouăle, sarea și margarina până la omogenizarea compoziției. Separat amestecăm praful de copt cu făina, pe care o adăugăm treptat compoziției deja pregătite. Aluatul format va avea o consistență mai groasă decât a clătitelor românești, prin urmare nu se va întinde pe toată suprafața tigăii. Cel mai bine este să folosiți o tigaie de teflon, fără ulei, care se va încinge la foc mic. Câte 20-30 de secunde pe fiecare parte vor fi de ajuns pentru a obține niște pancakes pufoase. Simplu, nu?
Pentru ornat puteți folosi orice fructe, gemuri, siropuri de fructe, caramel, ciocolată, unt de arahide etc. Eu am folosit pere, pe care le-am călit în tavă cu 2-3 linguri de zahăr și un praf de scorțișoară.

Poftă bună și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: un desert destul de plin, cu aluat, miere şi fructe cere un vin alb. Există destule vinuri foarte bune; dar eu o să comit o infamie şi o să recomand un tonic amar, fără alcool. Bine, dacă vreţi voi, foarte slab alcoolizat: gheaţă, un strop de sirop din fructe de soc sau din merişoare, o linguriţă de gin sau votcă, două frunze de mentă proaspete şi zdrobite; umpleţi cu tonic, amestecaţi, beţi şi... de la capăt.

Penne cu sos ragu

După această lungă absență, am hotărât să revin cu o rețetă foarte sățioasă, dar care cu siguranță nu va fi pe placul tuturor: penne cu sos ragu. Pentru sos veți avea nevoie de următoarele ingrediente:

- 2 morcovi
- o ceapă medie
- 2 cotoare de țelină
- 3 linguri de ulei de măsline
- 1 sticlă (aproximativ 500 ml) de suc de roșii simplu, fără alte mirodenii
- o jumătate de pahar de vin roșu
- 300 g carne de vită măcinată
- sare și piper după gust

Se taie toate legumele cât se poate de mic sau în funcție de gusturile fiecăruia. Într-o oală se pun cele 3 linguri de ulei, se lasă câteva secunde pe foc, apoi se adaugă legumele și vinul . O să vi se pară că este prea puțin ulei, de aceea trebuie adăugate foarte rapid legumele și apoi vinul. Se lasă câteva minute pe foc, pentru ca vinul să se poată evapora, apoi se toarnă sucul de roșii. În 2-3 minute adăugăm și carnea și condimentele mai sus amintite. Se lasă la fiert aproximativ 2 ore, timp în care se amestecă des. Dacă după aceste 2 ore legumele sunt puțin mai tari, sosul poate fi luat de pe foc fără nici o probleme, deoarece nu este recomandat ca acestea să fie foarte fierte. Sosul va fi servit împreună cu paste, peste care se va presăra parmezan din belșug.

Să aveți poftă bună și nu uitați că mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: italienii beau vin, vin şi iarăşi vin la paste. Da, e perechea ideală. Dar să vă spun ceva: am adoptat acum ani buni modelul american, cu bere la paste. Şi rău nu mi-a părut. O bere bună, amară, plină, precum un Ciuc ori un Amstel (sau, dacă vă simţiţi exploratori în ziua de salariu, o bere trapistă ca Leffe – neagră, de data asta) vine să se împerecheze cu succes cu sosul ragu.

Povestea aromelor

Întrucât nu e nici o bucurie să mănânci carnea friptă şi atât, oamenii au iscodit căi să facă mâncarea mai gustoasă. Ori poate unul a scăpat bucata de carne fierbinte, luată de pe jar, în iarba proaspătă şi a descoperit că sunt frunze care dau gust bun mamutului care sta să fie îngropat în hăurile stomacelor flămânde. Nu vom şti niciodată cu siguranţă cum şi în ce fel au ajuns oamenii să adauge arome în hrana lor zilnică; dar nici că mai contează, atâta vreme cât noi ne putem bucura de descoperirile mileniilor trecute.

Aromele, dragii mei, au şi ele rânduiala lor, nu le poţi amesteca fără regulă şi scăpa nepedepsit după această faptă. Îndrăzneţii pot încerca amestecuri nemaivăzute; ceilalţi, însă, găsesc oceane de informaţie folositoare despre ce se pune unde, când şi cum.

Ierburile aromate neaoşe s-au adăpostit de multă vreme fiecare în mâncarea preferată: leuşteanul la ciorbe, pătrunjelul (sau pătrunjelul creţ, zis şi "haţmaţuchi" sau "hasmaţuchi" în Moldova) la supe, mărarul în tocăniţe şi murături, hreanul dă viteză rasolului şi fripturilor... cine nu le ştie? Da, dar mai există nişte idei la care eu am învăţat a băga de seamă.

Busuiocul îşi găseşte locul nemaipomenit de bine în sosuri, lângă o carne de porc sau în salate proaspete. Cu măsură, pentru că e o iarbă extrem de "vocală" în blide. Sau, ca să îl mai potoliţi, înecaţi-l în ulei ori oţet; îşi lasă aroma, dar o şi înmoaie. Se înfrăţeşte minunat cu roşiile şi adaugă un fir de eleganţă brânzeturilor brutale. Dă o surpriză neaşteptată în salata de vinete şi în tot felul de sosuri.

Rozmarinul este o plantă cu un caracter foarte puternic, dar şi foarte versatil. Face puiul să capete relief şi îi dă a treia dimensiune, dar scoală şi legumele de pe patul lipsei de gust. Untul cu rozmarin e un adaos incredibil la fripturile de porc sau vită, iar planta în sine face ghiveciul de legume o mâncare plină de... păcate!

Măghiranul, vărul mai netrebnic al cosmopolitului oregano, este fratele de cruce al cartofului. Nu-i vorbă, nici carnea nu-i e străină, atâta vreme cât el alcătuieşte coloana amestecurilor probozite "herbes de provence". Plantă pretenţioasă, la uscare devina palid la aromă; preferă să cânte cât e proaspăt. Merge şi la peşte şi oaie, ajutându-le să nu mai fie atât de egoiste cu papilele mâncăcioşilor.

Vă place şofranul, dar potrofelului îi repugnă? Treceţi pe turmeric! Zisă şi "curcuma", planta asta e poreclită (şi nu degeaba) "şofranul săracului". În orez e dumnezeiască pentru că ştie foarte bine şi cum să arate, nu doar ce arome să elibereze; culoarea galben-sănătoasă şi aroma parte l-au calificat ca înlocuitor autorizat al delicatelor şi scumpelor stamine ale florii de şofran.

Tarhonul... dacă treceţi Carpaţii către Transilvania şi nu ştiţi de tarhon, o să fiţi priviţi ca un extraterestru. Boresele (femeile) învaţă mai întâi tarhonul, şi abia apoi omleta. Nici o ciorbă nu e completă acolo fără o frunză de tarhon, proaspătă sau ţinută peste iarnă la oţet.

Fieştecare frunză are locul ei în bucătărie. Ale noastre, cele de mai sus... şi ale lor. Oregano, wasabi, galangal, curry, sosuri de stridii, teryaki sau nuoc-mam... au şi ele loc în milenara noastră bucătăreală. Dar mai încolo un pic.

Tort fantezie în alb

Zilele trecute am avut o sărbătorire în casă, pentru care am pregătit un tort destul de uşor de făcut, dar de mare efect. O să vă dau reţeta aşa cum am luat-o dintr-o revistă mai veche de la dr. Oetker şi o să menţionez schimbările făcute de mine:

Pentru aluat:

- 3 ouă

- 120 g zahăr pudră

- 50 g făină semifină

- 50 g amidon din porumb

- 1/2 plic praf de copt

- 1 lingură cacao

Pentru crema de alune:

- 1/2 plic gelatină

- 50 ml apă (pentru prepararea gelatinei)

- 1-2 plicuri zahăr vanilat

-500 ml smântână

- 100 gr ciocolată rasă

- eu am mai adăugat şi alune nesărate, pisate

Pentru acoperirea blatului:

- gem (eu am folosit de piersici şi nectarine)

- peste gem eu am mai adăugat şi felii de nectarine

Preparare:

Aluat: se bat ouăle cu zahărul. cu o lingură de lemn se amestecă uşor făina cu amidonul, praful de copt şi cacao. compoziţia se toarnă într-o formă de tort (fix ceea ce mi-a lipsit mie de data asta) tapetată cu hârtie de copt şi se dă la copt. se coace cam 20 minute.

Crema de alune: Gelatina se lasă să se umfle în 50 ml apă, după care se dizolvă pe bain-marin. Se bate smântâna cu zahărul vanilat până se obţine o spumă tare. Se presară apoi ciocolata rasă (şi alunele măcinate), se toarnă gelatina dizolvată răcită şi se amestecă.

După răcirea blatului, se îndepărtează hârtia şi se unge blatul cu gem, apoi se pun deasupra netarinele felii (sau orice alte fructe doriţi).

Deasupra se pune crema (vă rog nu uitaţi să faceţi totul într-o formă de tort, altfel culegeţi ca şi mine crema de pe masă) şi se dă la rece timp de3 ore.

Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: păcat că la noi nu se ştiu bea băuturi la deserturi! Mai întâlneşti încă (dacă ai ghinion!) câte o Grasă de Cotnari sau o Lacrima lui Ovidiu servite calde la mijlocul mesei (Oh! l'horreur!) dar cam atât. Or, acest tort merită onorat cu o băutură adecvată. De exemplu, o Sangria (vin roşu, suc de citrice, bucăţi de fructe); ori un alb bun (Beluga de la Vinarte, un Sauvignon Blanc superb). Or – pentru cei curajoşi – un Cahors Garling (o nebunie de vin, atât de aproape de vinul de Malaga încât aproape se confundă – gros, păstos, dulce, cu o aromă incredibilă de sâmbure şi stafide). Dar de data asta o să comit o erezie şi-o să aduc la final de masă un aperitiv – un Campari Orange, făcut cu suc de portocale roşii (când apuc să beau aşa ceva prefer să comand separat bitterul şi sucul de citrice, ca să văd ce beau). Amăruiul lichid însoţeşte dulcele tortului şi îl completează – o instanţă în care încălcarea regulilor e de bine.

Duminica în familie cu cartofi franţuzeşti

Astăzi am luat prânzul în familie..aşa că Simi şi cu mine am gătit ce ştim noi mai bine (adică salata Caesar, pe care ne-am gândit să o patentăm - sigur nu e asta fomula ei originală. Reţeta o găsiţi într-o postare anterioară). Pe lângă minunea noastră de salată, am gătit şi cartofi franţuzeşti şi roşii umplute cu salată de vinete.

Aşadar, pentru cartofii franţuzeşti la cuptor aveţi nevoie de:

- un vas de yena uns cu puţin ulei de măsline

- cartofi fierţi în coajă şi apoi tăiaţi rondele

- câteva roşii tăiate felii rotunde

- câteva felii de şuncă tăiate pe lung

- smântână

- brânză de vaci (sau orice alt fel de brânză, dar nu topită)

- cui îi place, poate pune şi felii de ceapă roşie (e mai puţin iute) şi caşcaval ras.

- 3-4 ouă fierte tare şi 2 crude 

Se pun pe straturi cartofii&co. şi deasupra se toarnă smântâna cu cele două ouă bătute.

Pentru roşii, am făcut o salată de vinete (din vinetele coapte ieri, şi maioneză făcută din ulei şi ouă. Promitem să revenim cu o reţetă de maioneză dietetică).

Să aveţi poftă bună (noi am avut) şi nu uitaţi: mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: la antreuri (roşiile cu salată de vinete sunt antreuri, nu-i aşa??) musai să ai aperitive: un pelinaş amărui, un scotch, o ţuiculiţă (una de-aia, de văleu! de pe la Făgăraş). Dar eu mă gândesc mai degrabă la un aperitiv mai puţin "curtat" la noi: Byrrh. În ciuda numelui complicat, această băutură este bună, simplă (dar puţin ciudată pentru băutorul ocazional). Luaţi un vin roşu bun, sec, tare, cu corp atletic şi buchet neinvaziv, cum ar fi Villa Zorilor (o Fetească Neagră superbă) de la Vinarte şi tăiaţi-i pofta de zbor cu un tonic (Schweppes Kinley e suficient de bun). Va ieşi un aperitiv roz, cu buchet şi aromă, dar amărui şi taninat, numa' bun de deschis pofta de mâncare.

Zi de iarbă verde şi arsuri solare

Ieri a fost o zi de iarbă verde şi de arsuri solare, de grătar, miros de fum şi insecte sâcâitoare. Overall, o zi minunată.

Thank God for friends and sun!

O altă prezentare a salatei de fructe

Dacă doriţi o altă formă de prezentare a salatei de fructe, puteţi încerca să o folosiţi ca suport un pepene galben sau chiar verde. Eu am facut-o într-unul galben şi iată ce a ieşit:

Reţeta şi fructele folosite pot fi văzute în postarea publicată de Simi. Pentru decor am folosit în plus un plic de glazură de ciocolată albă şi neagră, iar înăuntrul salatei am mai pus alune sfărâmate şi câteva stafide. Şi nu uitaţi: mâncarea apropie suflete!

 

Gemuri

Nu vreau să vă stric ultimele săptămâni de vacanță, însă vreau să vă destăinui ceva: acum câteva dimineți am ieșit afară și am simțit că miroase a toamnă!!! Și cum vreau să îndulcesc sosirea acestui minunat anotimp care ne strică pantofii de piele întorsă, nu o să mă las rugată și o să vă împărtășesc câteva rețete de gemuri. Aveți mai jos ingredientele:



Gem de caise/nectarine
-5 kg caise/nectarine
-1,3 kg zahăr
-5 cuișoare

Se spală și se curăță fructele de sâmburi și se pun la fiert aproximativ o oră. Apoi se adaugă zahărul și cuișoarele și se mai lasă la fiert încă două ore, până se îngroașă. Nu uitați să amestecați încontinuu. În cele din urmă, se încălzesc borcanele în cuptorul încins și se adaugă gemul cât încă e fierbinte. Se leagă sau se pun capacele și se pun la pat cald de pe o zi pe alta.

Gem de prune
-10 kg prune
-3 kg zahăr
-10 cuișoare
-2 batoane scorțișoară

Din nou se spală și se curăță fructele de sâmburi și se pun la fiert aproximativ o oră, după care se adaugă zahărul, scorțișoara și cuișoarele. Se pune din nou la fiert pentru alte 3 ore, până se îngroașă, după care se bagă în borcanele încălzite în prealabil, se pun capacele și se lasă la pat cald până a doua zi.

Gem de rabarbăr
-5 kg rabarbăr
-4 kg zahăr
-5 cuișoare
-2 lămâi cu coajă, tăiate felii

Se curăță rabarbărul, se taie cubulețe și se pune zahărul deasupra în felul următor: un rând de rabarbăr, unul de zahăr și tot așa. Se lasă de pe o zi pe alta, pentru ca zahărul să se topească și compoziția să se transforme într-o pastă. Se pune la fiert a doua zi, se adaugă cuișoarele și se lasă la fiert aporximativ 4 ore. În cele din urmă, se adaugă lămâia tăiată felii și se mai lasă la fiert încă o oră, până se desprinde coaja de pe lămâie, care se scoate. După cum știm deja, se încălzesc borcanele în cuptor și se adaugă gemul cât încă e fierbinte. Se leagă/se pun capacele și se pun la pat cald de pe o zi pe alta.Sper să vă fi făcut ziua mai dulce și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

Suc de roșii

Astăzi am constatat că cele 30 de kilograme de roșii cumpărate ieri riscă să ”pășească în lumină” dacă nu intervin rapid. Așa că am purces la transformarea lor în suc de roșii, care îmi va pica numai bine la iarnă (vedem noi ce rețete mai facem atunci din sucul de acum).

Așadar, am luat cele 30 de kilograme de roșii, le-am spălat, le-am curațat pe cele care erau pe ducă și le-am tăiat în sferturi.

Cu ajutorul mașinii de roșii a bunicăi am separat semințele și cojile de miez, pe care mai apoi l-am pus la fiert, împreună cu ardei galbeni, frunze de țelină (poate fi pusă și rădăcina), sare și puțin zahăr. Noi am pus 3 ardei, dar pot fi puși și mai mulți. Sare – cam o linguriță la 10 kg roșii (dar merge și mai mult, doar că mie nu îmi place sarea), iar zahăr, cam o lingură rasă la 10 litri de suc.

Sucul a fiert timp de aprox. 45 minute, după care l-am pus, așa fierbinte cum era, în sticle. Pentru a se răci lent, le voi lăsa pentru câteva zile acoperite bine. Să vă mai spun că a ieșit cu muuuult mai delicios și mai sănătos decât orice găsim pe rafturi în magazine?

Și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: trei cuvinte am pentru voi: votcă, votcă, votcă. Există în lumea asta reţete de Bloody Mary cu duiumul. Cu sau fără sos Worcestershire, cu sau fără piper, cu sau fără ţelină, ba chiar cu sau fără votcă (merge înlocuită cu whisky, tequila sau bere). Eu o să vă propun o reţetă care-mi încălzeşte inima. Unu, pentru că e simplă. Doi, pentru că mie nu-mi place acest coctail dacă amesteci ingredientele, aşa cum prevăd reţetele clasice. Trei, pentru că Bloody Mary la mine înseamnă suc de roşii şi votcă, fără bling-blingurile aduse de Worcestershire, piper et al.

Aşadar, luaţi un pahar mic; umpleţi-l pe trei sferturi cu suc de roşii rece; turnaţi cu atenţie votca, astfel încât straturile de lichide să nu se amestece. Vă faceţi o cruce mare şi daţi paharul pe gât. Votca arde şi încălzeşte, sucul răcoreşte şi pansează. Mi-nu-nat!