Pizzete...varianta mignonă pentru large size pizza!

Se poate întâmpla să avem o poftă nebună de o felie de pizza cu un topping anume, o felie cu un altul, o altă felie cu un alt topping şi tot aşa. Sau poate vrem pizza, dar ştim că nu vom mânca o porţie întreagă. Şi se mai poate să vrem să o preparăm în casă.
Atunci intră în scena pizzetele, sau pizza la dimensiuni reduse (să zicem, diminutive de pizza :) ). Sunt uşor de preparat (dacă avem cuptor :) ) şi avantajul este că mâncăm cât vrem din ceea ce vrem.

Aluatul este cel de pizza: 450 gr făină, 300 ml apă călduţă, 2 linguri ulei, 1 plic şi jumătate de drojdie. Amestecăm drojdia cu făina, apoi adăugăm apa şi uleiul şi frământăm.
Pentru topping, folosim orice dorim, de la carne, legume, ouă, ananas, peşte, fructe de mare sau fructe exotice. Partea bună la pizzete este că ne permite să facem 10 bucăţi de pizza, toate diferite. Iar dacă o parte a familiei ţine post şi o parte nu, dar ambele vor pizza la cină...voila!
Poftă bună şi savuraţi în familie a aceste pizzete delicioase şi... diversificate!

Cheesecake cu vişine alcoolizate şi ciocolată

Cine n-a "împrumutat" niciodată vişine din vişinata făcută în casă nu-i om. Şi nu mă refer aici la împrumutul cu scopuri nobile, cum am făcut eu de data aceasta, ci la acele furişări când aveam prieteni de familie în vizită şi îi serveau părinţii cu vişinată, iar noi curăţam frumos fundul borcanului de vişine care parcă te ardeau pe galerie, atât de tari erau. Deşi timpurile astea au apus, încă mai primesc vişine de acasă, fără vişinată, pe care fie le folosesc la deserturi, fie le mănânc aşa, la un film bun.

Cum am ajuns acum 2 săptămâni acasă şi am dat cu ochii de borcanul de vişinată, am ştiut ce va urma, mai ales că am şi sărbătorit un eveniment frumos în familie. Acest cheesecake a fost un cadou pentru o persoană înnebunită după dulciuri, ciocolată şi tot tacâmul. Am folosit următoarele ingrediente, pentru o tavă cu bord detaşabil cu un diametru de 28 cm:

- 210 g biscuiţi digestivi, pe care i-am zdrobit cât de fin am putut cu făcăleţul (sucitorul)
- 90 g unt
- 200 g vişine din vişinată
- 500 g brânză de vaci
- 1 lingură smântână
- 180 g zahăr de palmier sau normal
- 1 linguriţă extract vanilie
- 4 ouă
- 2 plicuri de zahăr vanilat
- 1 ciocolată amăruie

După ce am zdrobit biscuiţii, am topit untul şi l-am adăugat peste aceştia, incorporându-l cu degetele până s-a format un amestec fărâmicios, deloc omogen. Am tapetat tava cu margarină şi am întins şi presat biscuiţii pentru a forma un blat uniform, pe care l-am dat la rece până am pregătit crema. Între timp preîncălziţi cuptorul la 180 grade.

Peste brânza de vaci am adăugat cele 4 ouă bătute păpară, zahărul vanilat, vanilia, zahărul de palmier şi smântâna şi am omogenizat compoziţia cu o lingură de lemn. Înainte de a turna această cremă peste blatul de biscuiţi am împrăştiat peste acesta vişinele fără sâmburi şi bine scurse, apoi am adăugat crema. Am lăsat cheesecakeul la cuptor pentru 40 de minute sau până trece testul cu scobitoarea.

L-am lăsat apoi să se mai domolească, după care am scos inelul tăvii. Între timp am ras ciocolata. Jumătate am adăugat-o peste cheesecakeul cald, ca să se formeze, după răcire, o crustă crocantă de ciocolată. Restul de jumătate a fost adăugat după răcirea completă.

Vă recomand să-l serviţi a doua zi, la temperatura camerei.

Poftă bună!

Nişte vorbe despre "La masă cu Good Food"

După cum v-am mărturisit deja, weekend-ul acesta (care deja a trecut), pe care l-am prelungit până astăzi, am fost plecată din Cluj. Însă mai mai să nu mai plec, căci joi seara am primit o invitaţie la Masă cu Good Food, răsfăţ care a avut loc în cadrul Festivalului Provino Cluj. Buuunnn...

Prima mea întrebare înainte să ne confirmăm prezenţa, pentru că am fost împreună cu Ade, prietena mea de suferinţe culinare şi coautoare a acestui blog, a fost următoarea: care erau şansele să primesc această invitaţie dacă nu trebuia să plec din Cluj? Tot eu mi-am răspuns: zero. Aşa că mi-am amânat călătoria şi, îmbrăcate ca de nuntă, am purces vineri pe la ora 13:00 spre Hotel Napoca, profitând de timpul foarte frumos pentru a cutreiera cu 2 barat Parcul Central. Nu încercaţi asta acasă!

Am ajuns puţin mai devreme, aşa că am dat o tură şi pe la "raionul" vinuri, că doar despre acest lucru era vorba. Nimic de zis, doar că eram puţin în afara temei. Cu siguranţă vă putem spune care vin ne place şi care nu, însă este o părere mai mult decât subiectivă, fiind departe de noi secretele marilor somelieri. La capitolul vinuri, toată stima pentru licoarea poetului exilat, căruia îi mulţumim pentru culoarea arămie şi gustul fin care ne încălzeşte finuţele gâtlejuri, chiar cu preţul ultimelor 3 bonuri de masă. Aşa că ne-am plimbat, am admirat, dar nimic mai mult, căci gândul ne era la minunatele bucate pregătite de echipa Good Food.

Am băut numai apă, deoarece am vrut să ne păstrăm papilele gustative neîntinate pentru ceea ce avea să urmeze. Echipa Good Food a gătit pentru noi, cititorii cei mai norocoşi, un meniu delicios din ultimul număr al revistei, cel din martie: Platou cu şuncă Serrano, măsline, brânză feta şi rucola, totul stropit cu ulei de măsline şi miere, apoi Crostini cu pastă de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan şi la desert muffins cu lămâie.

Ce mai...totul a fost delicios şi m-am bucurat că mi-am amânat plecarea. Deşi reţetele au avut un grad de complexitate redus, fiind pregătite la faţa locului, combinaţiile au fost surprinzătoare şi ne-au încântat de-a dreptul. O dovadă că puţin înseamnă mult şi că se poate găti şi din plăcere, nu numai pentru că asta e menirea femeii pe acest pământ. Ne-a plăcut mult combinaţia de miere şi şuncă, gust regăsit şi într-o reţetă mai veche de-a noastră, unde am combinat pecia de porc cu smochine şi merişoare. Apoi am fost plăcut surprinse de "pufoşenia" prăjiturelelor cu lămâie, care au avut un miez cremos şi însiropat, contrar aşteptărilor noastre, noi nefiind mari fane ale acestor prăjiturele. Acum pot să spun că ne-au convins pe bune.

Însă piesa de rezistenţă a meniului a fost, pentru noi, pasta de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan. Atât de mult ne-a plăcut, încât am fost gata gata să-i deposedăm pe colegii degustători de o porţie. Dar ne-am comportat cât de demn am putut, am înghiţit în sec şi după ce am părăsit masa am dat fuga şi am cumpărat numărul din martie al Good Food, cu promisiunea solemnă că vom recrea reţeta pentru a vă bucura şi voi de ea.

Şi iată cum, pe tot parcursul călătoriei care a urmat acestei minunate invitaţii, căţei de usturoi şi bucheţele de anghinare jucau vesele dincolo de geamul trenului, însoţite nu de parmezan, ci de nişte telemea de vacă ce se strecura, mai mult decât discret, din compartimentul alăturat.

Varză de Bruxelles îmbrăcată în pesmet şi susan

Sau cum le spune prietenul meu, vărzuţe pane.
Sunt uşor de făcut, iar pentru cine apreciază astfel de legume, sunt o garnitură nemaipomenită!
Luăm vărzuţele, le fierbem şi le scoatem la strecurat şi uscat bine bine.
Separat, batem 2-3 ouă, adăugăm pesmet, susan, nucşoară măcinată, care merge foaaarte bine cu varza de Bruxelles şi piper de care avem.
Tăvălim varza prin haina de pesmet şi susan şi o punem într-o tigaie la prăjit. Cel mai frumos arată făcute la friteuză, pentru ca ies nişte biluţe omogene şi simpatice, dar în lipsa ei ne vom descurca şi cu clasica tigaie cu ulei de pe aragaz :)
Poftă bună!

Semifreddo cu cafea şi fructe de pădure

Pentru ca tot s-a încălzit afară, mi-am luat avânt să fac o porţie de semifreddo, după reţeta Laurei Adamache, la care am adăugat şi fructe de pădure.
Buuun..să începem, până nu revine frigul: luăm 180 gr lapte condensat, 50 gr cafea (solubilă, sau cu lapte, sau simplă) şi 200-250 ml frişcă lichidă.
Pentru început, amestecăm laptele condensat cu cafeaua. În alt vas, batem frişca bine câteva minute bune, până capătă consistenţă pufoasă, pe care mai apoi o amestecăm uşor cu amestecul de lapte şi cafea. Mixăm încă 2-3 minute la viteză mică şi ne pregătim să umplem formele!
Se pot folosi şi forme de hârtie puse în tava de brioşe pentru a nu se împrăştia compoziţia, dar şi forme de silicon sau aluminiu.
Dăm la congelator pentru 3-4 ore, apoi le servim cu cacao, miere, fructe de pădure, orice doriţi. Poftă bună!

Clătite dietetice

Dacă vrem să ne bucurăm de clătite, dar într-un mod dietetic, avem această reţetă la dispoziţie: 2 ouă, un pic de esenţă de rom, un strop de unt, lapte, făină de grâu, germeni de grân, tărâţe de grâu, sare. Batem ouăle cu sarea, apoi adăugăm o parte din lapte. Pe urmă făina, germenii de grâu şi tărâţele, amestecând mereu pentru a nu face cocoloaşe. Iniţial iese un aluat destul de gros, care se subţiază după gust cu lapte sau apă, în cazul în care nu ne ajunge laptele.
Se serveşte cu fructe proaspete sau gemuri dietetice!

Pizza bianca la tigaie, pe fugă

Vi s-a întâmplat veodată să rămâneţi fără mâncare şi să trebuiască, din diferite motive, să vă descuraţi cu ce aveţi? Mie mi se întâmplă de obicei la sfârşit de săptămână sau când ştiu că o să plec pentru câteva zile din oraş. Săptămâna aceasta am trăit un nou episod de nu merg la cumpărături nici în ruptul capului, pentru că vineri plec. Însă foamea nu ţine cont de planuri şi mă împinge la nebunii, cum a fost cea comisă acum câteva zile. Pentru că mai aveam în casă doar făină şi drojdie, am frământat celebra Pizza 8 minute a Laurei Adamache, cu câteva omisiuni personale, pentru că vroiam să o iau cu mine ca pachet pentru cursurile de seară. Pentru 3 pizza mai subţirele am folosit doar jumătate din ingrediente, adică:

- 225 g făină
- 115 ml apă călduţă
- 1/2 plic drojdie uscată (3,5 g)
- 1/2 linguriţă sare
- 1/2 linguriţă zahăr
- 1 lingură ulei

Pentru început amestecăm făina cu drojdia şi zahărul. Apoi, facem o gropiţă în centrul făinii, unde adăugăm apa cu uleiul. Amestecăm cu degeţelele şi adăugăm sarea, înainte ca aluatul să fie complet frământat. Frământăm până la epuizare sau până aluatul devine elastic şi nelipicios, apoi îl lăsăm la dospit o oră, acoperit cu un şervet de bucătărie. După ce a dospit împărţim aluatul în 3 biluţe, pe care le întindem cu mâna pe un plan de lucru înfăinat. Nu o să vă iasă o formă perfect rotundă, însă acesta e farmecul.
Un lucru interesant la această reţetă este faptul că pregătim pizza în tigaie, nu în cuptor. Puneţi la încins o tigaie nonaderentă, cu un capac pe ea, care să o izoleze bine. Puneţi pizza în tigaie una câte una, lâsâdu-le câte 4 minute pe fiecare parte, la foc mic spre mediu, cu capac.
După ce s-a rumenit pe o parte, întoarceţi şi puneţi pe partea deja gata toppingul preferat de pizza. Pentru că eu am vrut să o iau cu mine la facultate, am uns-o cu ulei de măsline extra virgin bio şi am presărat sare/sare şi un amestec improvizat de condimente (oregano, busuioc, rozmarin şi puţin praf de usturoi). Dar voi puteţi pune orice, iar după ce "decoraţi" pizza după propriul gust, acoperiţi şi lăsaţi 4 minute şi pe partea cealaltă. Şi e gata pizza.

Poftă bună şi vă spun sincer că acesta este unul din felurile de mâncare care chiar a apropiat sufletele, întrucât am împachetat pizza frumos, cu fundiţă şi am împărţit-o într-o pauză cu prietenele!

Salată de varză roşie cu alune şi stafide

Salata asta minunată este cu dedicaţie specială pentru Simina (şi pentru toţi iubitorii de salate, fructe, sau combinaţiile de salată cu fructe).

Ingrediente pentru 4 porţii: 1 varză roşie, sare, 200 ml vin roze, 2 linguri oţet de zmeură, zahăr, piper, 60 gr alune, 80 g stafide, 1 lingură susan, 3 linguri ulei de nuci, 1 lingură rondele de ceapă verde. În locul oţetului de zmeură putem folosi oţet balsamic sau oţet pentru salate, iar uleiul de nucă poate fi înlocuit cu cel de măsline.
Tocăm varza, după ce am îndepărtat frunzele exterioare şi cotorul. O sărăm şi lăsăm 5 minute să se pătrundă şi înmoaie.
Fierbem vinul şi îl lăsăm la foc mijlociu. Adăugăm oţetul, 1 praf de zahăr şi piper. Marinata fierbinte se toarnă peste varză şi lăsăm aşa încă 10 minute.

Adăugăm ceapa verde, susanul, alunele, stafidele şi uleiul şi servim!

Pâinici cu stafide, migdale şi smochine

Aceste pâinici le-am pregătit cu viteza luminii, într-o seară când am ajuns acasă şi nu mai aveam nimic de mâncare şi sunt sigură că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat aşa ceva măcar o dată. Ce-mi place la ele este că, în loc de drojdie se foloseşte bicarbonat de sodiu, aşa că nu trebuie să le mai frământăm şi să le lăsăm la dospit. Eu le-am făcut în tigaie, aşa mici, din simplul motiv că unde locuiesc acum nu există cuptor şi, ca o româncă adevărată, mă descurc cu ce am. Bun...să facem pâinici la tigaie. Veţi avea nevoie de:

- 450 g făină
- 1 linguriţă rasă de zahăr brun
- 1 linguriţă sare
- 1 linguriţă rasă de bicarbonat de sodiu
- 400 ml lapte bătut
- un pumn de stafide
- 2 smochine uscate, tăiate cuburi mici
- 1 lingură de migdale zdrobite

Amestecăm într-un bol făina, zahărul, sarea şi bicarbonatul de sodiu. Eu am vrut să fac şi pâinici simple, aşa că am transferat jumătate din făină în alt bol, în care am adăugat stafidele, smochinele şi migdalele. Bun - acum avem două boluri cu făină şi vom adăuga în fiecare, pe rând bineînţeles, într-o gaură făcută în mijlocul făinii, câte 200 ml de lapte bătut. Cu degetele incorporăm făina în lapte, fără să frământâm. Aluatul trebuie să fie moale, dar nu lipicios. Veţi vedea că în cel cu stafide va fi nevoie să mai adăugaţi 2-3 linguri de făină.
După ce aţi pregătit aluatul, îl scoateţi pe un plan de lucru înfăinat şi îl modelaţi asemenea unui aluat de pizza, pe care apoi îl veţi tăia bucăţele. Procedaţi la fel cu ambele aluaturi. Între timp, puneţi o tigaie nonaderentă pe foc şi acoperiţi-o cu un capac mai mic decât diametrul tăvii. După câteva minute puneţi pâinicile în tigaie şi lăsaţi-le 15 minute pe o parte şi 10 pe cealaltă, acoperite, la foc mic spre mediu. După ce le scoateţi acoperiţi-le cu un şervet de bucătărie, ca să nu se întărească.
Dacă folosiţi cuptorul, preîncălziţi-l la 230°C şi coaceţi timp de 18-20 de minute.

Poftă bună!

Ciuperci la tigaie cu măsline, caşcaval şi coajă de lămâie

Pe scurt, ador ciupercile, în toate formele lor de prezentare, însă cel mai mult îmi plăceau cele pe care le culegeam din pădure când eram mici şi pe care le înfulecam direct de pe plită, numai cu sare. Frumoase vremuri, nu era nevoie să ne facem griji că puteam muri otrăviţi, pentru că bunica era specialistă în recunoaşterea ciupercilor bune. Zilele trecute am cules şi eu o tăviţă de ciuperci din hipermarket, pe care le-am depozitat cuminţi în frigider, în aşteptarea unui moment de inspiraţie, care nu a întârziat să apară.

Pentru o porţie generoasă veţi avea nevoie de:

- 4-5 ciuperci de mărime medie
- 7 măsline negre giant nesărate
- 1 bucăţică de unt
- ulei de măsline
- 2 căţei de usturoi
- caşcaval ras sau parmezan
- sare de mare şi piper

Pentru început spălăm ciupercile, apoi le ştergem cu un serveţel de bucătărie. Le curăţăm doar în jurul codiţelor, pentru a descoperi interiorul pălăriei, unde vom pune câteva picături de ulei de măsline, sare şi piper. După ce facem acest lucru cu toate ciupercile, le aşezăm frumos în tigaie nonaderentă, fără ulei şi le acoperim cu un capac mai mic decât tigaia, ca şi căldura să circule ca într-un cuptor. Le lăsăm aproximativ 25 de minute, după care le scoatem din tigaie.

În aceeaşi tigaie topim bucăţica de unt, apoi călim 1 minut măslinele, coaja de lămâie şi usturoiul, toate date pe răzătoare. Puteţi umple ciupercile cu acest amestec (eu l-am folosit ca pe un pat pentru ciuperci), apoi le acoperiţi cu caşcaval sau parmezan din belşug şi mai radeţi puţină coajă de lămâie.

Dacă postiţi, renunţaţi la caşcaval şi căliţi măslinele cu 2-3 picături de ulei în loc de unt.

Poftă bună!

Supă de găluşte

Pe modelul mâncare de "bebeluş", continuăm aventura mâncărurilor pe care le poate mesteca oricine şi pregătim o supică de găluşte, care mi se pare mai atractivă decât cea de tăiţei. Eu şi supa avem o relaţie specială, clădită în timp, iar ea a fost alături de mine în toate suferinţele mele fizice...Dar să lăsăm sentimentalismele. Pentru o familie împătimită şi o oală de 5 l aveţi nevoie de:

- 1 pulpă întreagă de pui
- 4 morcovi potriviţi
- 1 păstârnac potrivit
- 1 ţelină potrivită
- 5 boabe de piper
- sare după gust

Pentru început, se dă pulpa în clocot şi se aruncă apa. Nu este necesar să faceţi acest lucru, e o alegere personală. Se spală bine pulpa şi se pune în oala cu apă. Se lasă 20 de minute la foc potrivit, timp în care curăţăm spuma adunată deasupra. Adăugăm apoi zarzavatul şi piperul şi lăsăm la foc potrivit, fără capac, până sunt fierte legumele. Strecurăm apoi supa.

Separat, într-un vas mai mic, facem următoarea combinaţie: câteva polonice de supă şi 2 linguriţe de vegeta, pe care le lăsăm câteva minute la fiert. Strecurăm amestecul (ca să nu ne trezim în supă cu tot felul de legume deshidratate) şi adăugăm în oala cea mare cu supă. Punem din nou pe foc şi până începe să fiarbă pregătim găluştele astfel: batem 3 ouă păpară, apoi adăugăm 150 g de griş în ploaie. Formăm găluştele cu o lingură, pe care o umezim de fiecare dată în supă, ca să nu se lipească găluştele de ea. Le adăugăm pe rând în oală şi le lăsăm 10 minute la fiert la foc mic. Stingem focul şi turnăm deasupra 100 ml apă rece, ca găluştele să fie fragede.

Poftă aburindă!

Tagliatelle cu legume stir-fry

O improvizaţie extrem de gustoasă şi de simplă, care conţine în primul rând paste, preferatele mele. Apoi, amestecul de legume l-am ales din motive obiective: în primul rând pentru că pentru o perioadă voi fi nevoită să pregătesc şi să mănânc alimente mai moi si în al doilea rând pentru a-mi face viaţa mai uşoară. Şi, dacă folosiţi paste fără ou, această mâncare este de post. Pentru a pregăti o porţie am folosit:

- 100 g tagliatelle
- 150 g amestec legume stir-fry
- 1 lingură ulei de măsline
- 5 linguri de bulion simplu
- 2 căţei de usturoi
- sare şi piper după gust

O să aveţi nevoie de doar 10 minute. În primul rând, puneţi apa pentru tagliatelle la fiert, cu puţină sare. Când începe să fiarbă apa, adăugaţi pastele şi lăsaţi-le 6-7 minute sau cât este indicat pe pachet. Între timp, puneţi uleiul de măsline într-o tigaie şi căliţi câteva secunde căţeii de usturoi zdrobiţi, adăugaţi apoi legumele, 2 linguri de bulion, condimentele şi 50 ml de apă. Lăsaţi la fiert 10 minute la foc mediu, până scade apa, iar la sfârşit adăugaţi celelalte 3 linguri de bulion. Amestecaţi sosul de legume cu pastele si gata mâncarea!

Poftă bună!

Prăjitură cu mere

Vă propun astăzi o prăjitură pe care eu fac de ceva ani şi de care nu mă pot sătura. Nu e tocmai rapidă şi economă, dar merită tot efortul.

Avem nevoie de:

1/2 pachet margarină

biscuiți simpli (petit beurre, pachet mare) – se macină/fărâmițează

2-2,5 kg mere

6 linguri faină

3/4 l lapte

6 ouă – se separă albuș/gălbenuș

nucă măcinată (aprox. 1 cană)

3 căni de zahăr

4 plicuri zahăr vanilinat

Stratul de măr

Se decojesc și se dau pe răzătoare merele, după care se călesc pe foc cu o cană de zahăr și se pun la răcit. Când sunt reci, se amestecă cu un plic de zahăr vanilat.

Crema

Se amestecă separat făina cu ¼ L lapte. Separat se pune la fiert ½ L lapte cu o cană zahăr. Când fierbe laptele, se adaugă amestecul de lapte cu făina și se amestecă în continuare la foc mic până fierbe crema și devine groasă. Se lasă la răcit. Când e rece, se înglobează treptat gălbenușurile și un plic de zahăr vanilinat (după gust, și esența de vanilie).

Preparare

Prăjitura este formată din mai multe straturi. Fiecare strat se face separat și se adaugă în prăjitura rece (de preferat; dacă nu se poate, nu e obligatoriu), pe parcursul coacerii.

Se întinde ½ pachet margarină pe tavă, după care se adaugă biscuiții zdrobiți mărunt, atât cât să se formeze un strat pe toată tava. Se dă la cuptor (încălzit) 5 minute. Se scoate și se adaugă merele călite, întinse pe toată tava, după care se da iar la cuptor și se lasă 10 minute. Se scoate și se lasă la răcit complet, după care se întinde crema de ou pe toată tava și se pune iar la cuptor (încălzit) timp de 15 minute, la foc potrivit. Se scoate și se lasă la răcit după care se adaugă albușul (bătut spumă tare cu o cană de zahăr și un plic de zahăr vanilinat). Se dă iar la cuptor până când albușul se rumenește un pic (devine gălbui-auriu). Se scoate și se presară deasupra nucă măcinată amestecată cu zahăr și cu un plic de zahăr vanilinat. Se mai lasă 10 minute la cuptor.

Se servește rece, după ce straturile s-au așezat.
Pofta bună!

Orez cu lapte, miere şi mere

Unul dintre deserturile mele preferate, îmi aminteşte de copilărie, mai ales că reţeta folosită este cea a bunicii, cu mici adăugiri moderne. Pentru două porţii aveţi nevoie de următoarele ingrediente:

- 125 g orez express (o punguţă)
- 300 ml lapte
- 1/2 linguriţă esenţă vanilie
- 1 măr
- câteva linguriţe de miere
- un praf de scorţişoară

Pentru început, fierbem orezul după instrucţiunile de pe pachet. În 10 minute ar trebui să fie gata. Separat punem laptele la fiert, la foc mic, cu esenţa de vanilie. Când ajunge la fierbere, îl adăugăm peste orez şi punem amestecul la fiert. Îl lăsaţi aproximativ 5 minute, însă timpul de fierbere depinde de cât de moale vă place: dacă vă place mai moale, lăsaţi mai puţin la fiert.

Bun...Facem un sos din mărul tăiat bucăţele, 3-4 linguriţe de miere şi praful de scorţişoară, pe care îl lăsăm două minute pe foc, până mierea devine aurie.
Servim orezul cu o linguriţă de miere şi cu sosul de mere. Nu o să fie prea dulce, pentru că nu am folosit zahăr deloc.

Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

Tort cu ness şi iaurt

L-am făcut luna asta şi nu am regretat alegerea.

Vă redau reţeta aşa cum este în Good Food.

Ingrediente pentru blat:
4 ouă
4 linguri zahăr
4 linguri făină
2 linguri cacao
2 linguri ulei
Eu aş adăuga şi puţin praf de copt, pentru că altfel aluatul iese neaesirit şi cam turtit.
Pentru cremă:
500 ml frişcă lichidă
500 ml iaurt simplu
200 gr zahăr pudră
1 lingură ness
3 plicuri gelatină

Mod de preparare

1. Se bat albuşurile spumă .Când s-au întărit astfel încât când întoarcen castronul cu fundul în jos să nu mai curgă, adăugam zahărul şi mixăm în continuare până obţinem o bezea lucioasă.

2. Frecăm gălbenuşurile cu uleiul ca la maioneză. Când se îngroaşă, le adăugăm peste bezea. Adăugăm făina şi cacaoa, amestecăm până se încorporează bine şi punem în forma de copt unsă cu unt sau margarină. Dăm la cuptor la foc mediu. Facem proba cu scobitoarea să vedem dacă s-a copt.

3. Pregătim apoi crema astfel: batem frişca lichidă, iar când începe să se lege, adăugăm zahărul pudră şi nessul şi mixăm până capătă consistenţă. Mare atenţie: dacă o bateţi prea mult se poate tăia.

4. Punem gelatina într-un castronel şi adăugăm 50 ml apă. Lăsăm să se umfle. În momentul în care s-a umflat, dăm la microunde pentru 30-40 secunde atât cât sa se dizolve. Sau o putem dizolva deasupra unui vas cu apă fierbinte. Când cristalele de gelatină s-au dizolvat şi a rămas un lichid limpede, adăugăm peste iaurt şi mixăm bine ca să se încorporeze uniform. Adăugăm compoziţia de iaurt peste frişcă şi mixăm până se omogenizează.

5. Într-o formă cu margini detaşabile aşezăm mai întâi blatul, apoi turnăm compoziţia de iaurt şi ness. Dăm la rece pentru 3-4 ore.

Poftă bună!

Mâncare de mazăre cu cârnaţ de casă

Prima mâncare pe care am gătit-o vreodată...Şi o gătesc regulat, mai ales când nu am timp de alte feluri mai complicate. Îmi place că se poate găti în nenumărate moduri: cu carne de pui, de porc, cu afumătură, fără carne, cu dresătură, fără dresătură, cu mărar etc. Iată de ce aveţi nevoie pentru a o pregăti aşa cum o fac eu:

- 400 g mazăre (o pungă)
- 1 ceapă albă, tăiată fin
- 1 morcov, tăiat fin
- 2 linguri sos de roşii cu boabe de muştar sau simplu
- ulei de măsline
- 10 feliuţe de cârnaţ de casă, afumat
- 1 vârf de cuţit de cimbru uscat
- 1 vârf de cuţit de boia dulce
- sare şi piper după gust

Pentru început, călim legumele pentru 1 minut în ulei de măsline cu boia, apoi adăugăm sosul de roşii şi copleşim cu puţină apă. Lăsăm să fiarbă 2-3 minute, după care adăugăm şi cârnaţul şi îl rumenim 1-2 minute. Condimentăm cu sare, piper şi cimbru, adăugăm mazărea şi copleşim cu apă. Lăsăm să fiarbă la foc mic pentru aproximativ 45 de minute. Gata!

Dacă vreţi să mâncaţi de post, renunţaţi la cârnaţ.

Dacă vă plac mâncărurile cu dresătură, puteţi face una din 2 linguri de făină şi 2-3 linguri de lapte. Omogenizaţi amestecul, apoi adăugaţi din mazăre câteva linguri de sos, pentru a evita diferenţa termică şi turnaţi în mâncare, amestecând des. Presăraţi cu mărar.

Poftă bună!

Găluşte cu gem de vişine

Un desert delicios, cât se poate de românesc. O improvizaţie, deoarece nu am avut prune. Dar am rezolvat, folosind în schimb un gem de vişine care îmi bântuie frigiderul de ceva timp. Cu speranţa că o să iasă ceva comestibil, m-am apucat de lucru. Am folosit următoarele ingrediente:

- 500 g cartofi, fierţi şi lăsaţi la răcit
- 150 g făină
- 1 lingură griş
- 1 lingură ulei
- 1 ou
- un praf de sare
- 1/2 linguriţă esenţă vanilie
- 1/2 linguriţă esenţă lămâie
- 1 plic zahăr vanilat
- gem de vişine
- 3 linguri pesmet + 1 linguriţă zahăr brun + 1 linguriţă scorţişoară pentru învelit

După ce am fiert cartofii şi i-am lăsat la răcit, îi dăm pe răzătoarea cea mică. Peste cartofii raşi adăugăm grişul, oul, uleiul, sarea, zahărul vanilat şi esenţele şi omogenizăm. Adăugăm apoi făina în ploaie, amestecând la început cu o lingură şi apoi trecând la frământat. Nu frământaţi energic, ci atât cât făina să se incorporeze. Cu cât veţi încerca să frământaţi mai mult, cu atât amestecul va deveni mai lipicios, cerând şi mai multă făină. Între timp, puneţi la fiert apă cu sare într-o cratiţă.

Cu o lingură luaţi din aluat, presăraţi cu puţină făină şi faceţi o minge, pe care o veţi întinde uşor, prin apăsare, pe un plan de lucru înfăinat. Puneţi în mijloc puţin gem de vişine, apoi uniţi marginile aluatului şi faceţi o găluscă. Găluştele astfel formate le punem la fiert şi le lăsăm 7-10 minute, în funcţie de cât de mari le-am făcut.


Le scoatem de la fiert, le lăsăm câteva minute la scurs, apoi de tăvălim prin amestecul de pesmet, zahăr şi scorţişoară.

Poftă dulce!

Brasilena

Una dintre băuturile cele mai controversate din Italia. O iubeşti sau o urăşti, cale de mijloc nu există. Brasilena este o băutură pe bază de cafea şi apă minerală "molcomă", tipic italiană, originară din Calabria. Cu un gust care o apropie de băutura magică "C-C", dar mai puţin acidulată şi cu o urmă de dulceaţă tip caramel, este o variantă excelentă pentru cei care vor să renunţe la C-C. Pentru că nu se găseşte decât în Calabria, am încercat să o recreez acasă, folosind următoarele ingrediente:

- 2 pliculeţe cafea instant
- 150 ml apă minerală
- 50 ml apă plată
- 2 linguriţe de zahăr brun ars

Se prepară foarte simplu. Peste cafea adăugaţi 2-3 linguriţe de apă minerală şi amestecaţi energic, procedând ca atunci când preparaţi nessul. Adăugaţi uşor restul de apă minerală. Cu siguranţă se va forma un strat de spumă deasupra, pe care vă recomand să o îndepărtaţi cu o linguriţă.
Puneţi cele două linguriţe de zahăr într-o crăticioară, lăsaţi-l să se topească complet, apoi stingeţi cu apă plată. Adăugaţi lichidul astfel obţinut în cafea. Serviţi rece.

Iar dacă vreţi să vă puneţi papilele la treabă, radeţi nişte nucşoară sau piper deasupra.

Răcorire plăcută!

Tocăniţă de pipote

Un fel de mâncare care cu siguranţă te protejează de vremea de afară. Cu gândul că omul trebuie să se adapteze condiţiilor de mediu, am purces la prepararea acestei tocăniţe cremoase şi extrem de simplă. Am pregătit-o ca la mama acasă, din următoarele ingrediente:

- 500 g pipote de pui
- 1 ceapă albă
- 1/2 linguriţă de boia dulce
- un praf de piper
- 1/2 linguriţă sare
- 1 lingură făină şi 4-5 linguri lapte, pentru dresătură

Bun...Pentru început, spălăm şi curăţăm pipotele. Se poate să nu fie nevoie să le curăţăm pe toate, însă vă recomand să vă uitaţi la fiecare în parte, deoarece unele mai prezintă urme de grăsime. Le tăiem feliuţe şi le punem la fiert 15-20 de minute. După ce dau în clocot le luăm de pe foc şi le mai spălăm de două ori.

Între timp am tăiat ceapa...! Aceasta se căleşte câteva secunde în ulei de măsline, alături de boia, după care stingem cu apă şi mai călim 5 minute. Adăugăm pipotele şi copleşim cu apă. Se lasă la fiert aproximativ 1,5 ore, la foc mic spre mediu, iar la jumătatea intervalului se adaugă piperul şi sarea. După acest interval trebuie să gustaţi o pipotă, să vedeţi dacă mai e nevoie să le lăsaţi la fiert. Dacă mai e, mai puneţi un pahar de apă călduţă (nu rece, pentru că pipotele o să devină tari) şi lăsaţi în continuare pe foc.
Când pipotele sunt fierte, faceţi dresătura. Amestecaţi făina cu laptele, până amestecul devine omogen. Luaţi câteva linguri de tocană (fără pipote) şi adăugaţi-le în dresătură, amestecând, apoi turnaţi-o în tocană şi amestecaţi încontinuu câteva minute. Se serveşte cu mămăligă sau pâine de casă.

Delicios de simplu! Poftă bună!

Cheesecake cu sos de fructe de pădure

Irina, felia asta este pentru tine.

Este o reţetă de cheesecake pentru care ai obligatoriu nevoie de cuptor (spre deosebire de variantele făcute la rece).
Blatul se realizează din: 150 gr făină albă, 1 praf de sare, 50 gr zahăr, 70 gr unt, 1-2 linguri de iaurt.
Crema conţine: 3 ouă, 500 gr brânză slabă de vaci, 150 ml smântână, 2-3 linguri de zahăr, 1 plic zahăr vanilat, coaja rasă de la o portocală, fructe de pădure (congelate deocamdată).
Pe blatul de lucru, amestecăm făina cu sarea şi zahărul. Tăiem untul în bucăţele şi îl adăugăm peste făină, împreună cu iartul. Frământăm un aluat omogen.
Tapetăm fundul unei tave pentru tort cu aluatul, fără a urca pe margini cu acesta. Îl lăsăm la rece pentru 30 de minute. Încălzim cuptorul la 200 de grade.
Separăm albuşurile de gălbenuşuri. Batem gălbenuşurile cu brânza pasată, smântâna, zahărul, zahărul vanilat şi coaja de portocală.
Blatul răcit se bagă la cuptor pentru 15 minute, după care reducem temperatura cuptorului la 180 de grade. Batem albuşurile spumă şi le înglobăm în crema de brânză, pe care o întindem apoi peste blat.
Dăm înapoi la cuptor pentru aprox. 40 de minute, apoi lăsăm tortul încă 30 de minute în cuptorul închis. Scoatem cheesecake-ul şi îl lăsăm să se răcească de tot.

Sosul de fructe de pădure se face chiar înainte de a se servi tortul şi se repartizează pe fiecare felie în parte. Fructele de pădure congelate lasă multă apă şi capătă un aspect mohorât când se dezgheaţă, de aceea ne luăm toate măsurile de precauţie. Punem într-o tigaie fructele, alături de un pic de zahăr şi amestecăm pe foc. Servim sosul imediat, alături de o felie de cheesecake.
Enjoy!