Ah!... amintirile din copilărie, ce aromă au! La mine, au aromă de prune verzi, vişine pline de praf, flori de salcâm şi, evident, lapte de pasăre.
Ingredientele, în stare brută |
Laptele de pasăre conţine, evident, lapte; de la pasăre, doar ouă. Cam 6-7, la un litru de lapte. Mai pune zahăr (cam 200 g la 6-7 ouă, după gust), ceva condimente şi arome, muuuultă dexteritate şi un foc.
Iei ouăle şi separi albuşurile de gălbenuşuri, după ce numeri 6 la un litru de lapte sau 12 la 2 litri. Albuşurile le baţi amarnic, până stau naibii în picioare (atenţie: dacă sunteţi cosmopoliţi şi vă dedulciţi la mixer, viteză mică! Alternativa este să rupeţi albuşurile, alegându-vă cu o baltă netrebnică, bună doar de substrat pentru microbi). Când Everestul de găină stă singur şi nu se prăbuşeşte ca avalanşele pe versant, amestecaţi jumătate din zahăr în el. Cealaltă jumătate va fi complice la o cremă, împreună cu gălbenuşurile şi, mai târziu, ce rămâne din lapte.
Găluștele, în producție |
Laptele – că tot veni vorba – se pune pe foc până stă să dea în clocot (veţi vedea, e mai bine să faceţi operaţiunea într-un recipient mai mult larg decât înalt). La acest moment faceţi cu linguriţa găluşte mici din albuş, le puneţi în laptele care clocoteşte încet-încet şi, cu dexteritate drăcească, le întoarceţi după ce au fiert cam 2 minute. Le mai lăsaţi încă două minute pe partea cealaltă, apoi le scoateţi şi le puneţi la scurs pe un platou înclinat. La fiert se vor umfla, aşa că nu puneţi prea multe odată.
La scurs |
După ce tot muntele alb s-a transformat într-unul de găluşte albe teribil de sensibile mecanic, strecuraţi laptele şi faceţi din el o cremă împreună cu gălbenuşurile, zahărul şi, dacă aveţi încredere în dumneavoastră, o linguriţă de făină sau un pic de amidon. Aromatizaţi crema cu ce aveţi la îndemână (eu am pus vanilie – oh, ce plictisitor! – şi scorţişoară, dar multe gusturi ascuţite merg aici!), apoi turnaţi-o într-un platou. Plasaţi cu grijă găluştele de albuş şi daţi la rece. Dacă vă place, puteţi rade ciocolată deasupra, sau turna esenţă de cafea în cremă. Când s-a răcit, serviţi, alături de Riesling de Târnave sau de un Sauvignon Blanc de Sâmbureşti.
Produsul final |
Poftă bună la apropieri de suflete!
Uuuuu...imi aduce aminte de serile cu musafiri de la bunicu.. Doar că ultima oară când am încercat eu desertul, mi s-au dezintegrat găluștele în lapte.. dar asta era acum 4 ani..
RăspundețiȘtergereMie mi-a iesit bine! (ma rog, galustele le-a fiert jumtatea inteleapta a familiei).
RăspundețiȘtergereSi am facut apoi si creme brulee, dar with a twist: am pus in mixtura esenta de cafea, pe langa vanilie si rom, iar deasupra (dupa ce s-au racit), dulceata de cirese amare. Sa-ti spun cum a fost?
Nu, nu-ti spun Incearca si-ai sa vezi.
Cătă...dacă tot suntem în zona asta, nu vorbești cu Moș Crăciun de un ”set de condimente și esențe” pentru mine? :)
RăspundețiȘtergere