Bruschete cu cremă de spanac şi poached egg

Din nou îmi cer scuze pentru absenţa îndelungată, dar în ultimele două săptămâni am fost plecată prin ţară, mi-am dat peste cap kilometrajul. Acum, că am revenit la bucătăria mea înghesuită de una singură, fără Ade, care e pe alte meleaguri, am trecut la golirea congelatorului, cu singurul gând de a face loc nenumăratelor cutii şi pachete de îngheţată. 

Aşa a ieşit la iveală spanacul, pe care l-am urât când eram mică, nu ştiu de ce. Şi cum spanacul cu ochiuri e tradiţional la mine acasă, am zis să-l pregătesc şi eu tot cu ou, dar mai altfel. Iar după serile de marţi la Master Chef, m-am încumetat să fac poached egg sau ou poşat (nu sună bine deloc aşa). Am folosit:

• 200 g spanac congelat, deja fiert
• 4 căţei de usturoi
• 1/2 ceapă albă
• 2 linguri de ulei de măsline
• 1 lingură făină
• 2 linguri bulion
• 50 ml lapte
• zeama de la 1/2 lămâie
• sare după gust
• 1 ou
• 2 felii de pâine
• 1 lingură de oţet

Crema de spanac se face foarte uşor. Într-o cratiţă punem cele 2 linguri de ulei şi ceapa tăiată mic, lăsăm 10-20 de secunde la călit, apoi stingem cu apă. După ce scade apa, adăugăm făina şi bulionul şi imediat 1/2 pahar de apă. Lăsăm la fiert 5 minute, amestecând continuu, până sosul prinde consistenţă. 

Luăm sosul de pe foc, adăugăm spanacul dat prin blender sau tăiat pur şi simplu, dacă vă place mai mare, usturoiul, laptele, sarea şi zeama de lămâie şi omogenizăm.

Bruschetele le facem din pâine sau pave vechi de 1-2 zile, într-o tigaie antiaderentă cu un strop de ulei sau pur şi simplu la prăjitorul de pâine, după care adăugăm uleiul de măsline.

Iar acum vine distracţia cu oul poşat. Punem apă la fiert într-o oală joasă, iar când începe să fiarbă adăugăm oţetul. Spargem oul într-un recipient, ca să nu se împrăştie şi îl adăugăm uşor în apă când aceasta clocoteşte. Lăsăm oul la fiert 4 minute, apoi îl scotem şi îi îndepărtăm franjurii de pe margine cu un cuţit. Când îl tăiem gălbenuşul ar trebui să curgă.

Pe bruschete punem spanacul şi oul.

Poftă bună!

Penne cu sos de roșii cu busuioc și cimbru

Știu, a fost o absență lungă, dar cum nu am fost acasă nu am putut găti. Și cu ce puteam reveni dacă nu cu o porție de paste cu sos de roșii făcut în casă de la cap la coadă? Recunosc că și eu am în frigider borcane de sosuri de paste gata cumpărate, pentru situațiile de criză, dar vă spun cu mâna pe inimă că, oricât de italienesc ar fi sosul, nu se compară cu unul pregătit în casă, înainte cu 10 minute de a mânca pastele, fără tot felul de E-uri și alte adăugiri.

Pentru acest sos simplu o să aveți nevoie de:

• 150 ml bulion făcut în casă (dacă nu aveți, puteți folosi și de cumpărat)
• 3-4 căței de usturoi
• 1/4 ceapă albă
• 2-3 frunze busuioc proaspăt
• o crenguță de cimbru proaspăt sau o pișcătură de cimbru uscat
• ulei de măsline
• sare și piper

Pentru început, fierbeți pastele după instrucțiunile de pe pachet. Între timp, tocați ceapa și usturoiul și căliți-le câteva secunde în ulei de măsline, apoi stingeți cu bulionul. Adăugați busuiocul tocat, cimbrul, sarea și piperul și lăsați să fiarbă la foc mic până sunt gata și pastele. 

Scurgeți pastele, adăugați sosul și savurați. 

E un sos atât de simplu, încât vă permite să-l personalizați după propriile gusturi. Puteți adăuga orice condimente doriți, ca rozmarin sau oregano sau puteți căli alături de usturoi și câteva cubulețe de bacon sau kaizer. În sfârșit, puteți servi pastele și cu parmezan.

Poftă bună!

Mini gustări cu bacon și brânză frământată cu cimbru

Ador brânza frământată. Pe vremuri, când timpul nostru curgea ca cel al lui Moromete, pregăteam brânza frământată acasă. Era un ritual de familie, toată lumea participa, iar eu nu înțelegeam de ce alți copii erau afară la joacă, pe când eu trebuia să dau cașul prin mașina de tocat. Dar era fain, nu aveam nici o grijă, iar rezultatul final era spectaculos, mai ales pe timp de iarnă, când scoteam câte un sul de brânză din congelator. Astăzi, cumpărăm brânza frământată de la niște producători locali din Covasna și pe cuvânt că e ca a mamei. Chiar dacă nu o mai pregătim acasă, tot nu am vrut să renunțăm la savoarea ei originală.

Pentru că am congelatorul plin de punguțe de brânză frământată, porționate în așa fel încât să nu stea în frigider mai mult de câteva zile, am decis să pregătesc gustările acestea simple, pe care le puteți servi și la micul dejun, că doar pe vremuri asta mâncam în loc de cereale cu lapte. O să aveți nevoie de:

• câțiva biscuiți integrali, cu sare sau fără
• câteva felii de bacon
• brânză frământată
• cimbru
• busuioc

Nu aveți de pregătit decât baconul, într-o tigaie nonaderentă, fără ulei. Lăsați câte 2 minute pe fiecare parte, apoi scoateți pe un servețel absorbant de bucătărie. Pe fiecare biscuit puneți câte 1 felie de bacon, iar pe deasupra brânză frâmântată presărată cu cimbru. Eu am servit pe lângă și roșii cherry și busuioc. Deși e atât de simplu, vă garantez că o să vă încânte papilele gustative!

Poftă bună!

Risotto cu șofran

O mâncare atât de pufoasă, încât îți vine s-o mănânci. Îmi place foarte mult orezul, în nenumărate combinații și mă bucur de multe ori de el nu ca și garnitură, ci ca fel principal. La fel s-a întâmplat și cu acest risotto, pe care eu îl ador, mai ales în combinație cu șofran și parmezan. Pe scurt, trebuie să-l încercați, deoarece, contrar părerilor deja înrădăcinate, nu e greu de pregătit. 

Pentru 2 porții veți avea nevoie de:

• 200 g orez
• 35 g unt
• 1/2 ceapă albă
• 50 ml vin alb
• 800 ml supă
• un vârf de cuțit de șofran
• parmezan

Pentru început, tăiem ceapa mărunt și o călim la foc mic în jumătate din cantitatea de unt menționată mai sus. Stingem cu vin și lăsăm până acesta se evaporă, apoi adăugăm orezul spălat și curățat. Adăugăm 1/4 din supă și lăsăm să fiarbă, amestecând încontinuu. Când a scăzut supa, mai adăugăm 1/4 și lăsăm la fiert și tot așa până terminăm supa și orezul e fiert. Tocmai în acest lucru stă pufoșenia risotto-ului, de aceea nu e indicat să adăugăm toată supa la început. 

Înainte cu câteva minute de a lua de pe foc adăugăm untul rămas, o mână de parmezan și șofranul și omogenizăm. 

Și ca să încheiem cu stil, servim presărat cu parmezan din belșug!

 
Poftă bună!

Acorduri noi pentru simfonii vechi

Din când în când mă ia câte-o pârdalnică de curiozitate: cum ar fi o mâncare veche, într-un tratament nou? Aşa că iau o gătitură pe care o ştiu şi-ncerc să văd ce iese dacă-i pun straie (sau măcar nişte maieuri) noi.

Uite, toată lumea ştie de salata orientală (zisă şi orizontală): cartofi fierţi, măsline, ceapă, ouă, ulei,condimente (şi oţetul e un condiment, cioflingarilor!). Bună, dar plictisitoare. Ia hai s-o înviem!

Temelia rămâne, evident, cea de cartofi şi ceapă, rolul nostru nu e să reconstruim mâncarea din temelii, ci doar s-o colorăm la gust. Măslinele sunt opţionale, cam ca ABS-ul la maşini: te descurci şi fără, dar îi simţi lipsa. Ouă fierte tari, ulei şi oţet – of kiors! Al'ceva?

Păi depinde de ce-aveţi chef în ziua în cauză.

Vreţi să mâncaţi "sănătos"? Varză de China + ridichi negre date pe răzătoare ori salată verde + usturoi + busuioc verde. Merge şi combinaţia roşii + castraveţi + mărar.

Vă e foame? Nuci pisate de orice fel + telemea + coriandru verde

Sunteţi (ca mine) un carnivor? Nici o grijă: şuncă presată ori un ciolan afumat cuburi ori nişte slăninuţă afumată, piper şi usturoi

Aveţi chef să trageţi o scatoalcă nutriţioniştilor? La ce e mai sus adăugaţi maioneză (puteţi pune produse din comerţ sau puteţi face o fantasmagorică maioneză cu usturoi la blender), nişte iaurt şi nişte brânză rasă (caşul afumat din piaţă vă face papilele gustative să joace tontoroiul!)

Vreţi să fiţi un snob al gustului? Brânză albastră + nuci + brânză topită (aia la tub, cea în cuburi e prea tare).

Vă simţiţi exotici? Ananas sau mango cu orice brânză moale şi slab aromată (mozarella, urdă etc) şi pui de orice credinţă.

Primăvăratici? Orice frunză verde merge. Păpădie, spanac, leurdă, andive, foi verzi de ceapă în locul cepei uscate... anything goes. Atenţie doar la sos.

Exploratori? Vă puteţi juca cu (mai) orice ingredient, că nu-i foc. Vă place? Mai faceţi. Nu vă place? O daţi altcuiva, poate o mănâncă.

Îndrăzneala maximă e să înlocuiţi cartofii cu fasole. Iese o cu totul altă mâncare de peşte... ăăă... de legume. Dar asta... al'dată.

Prăjiturele cu cremă de cafea și coniac

Nu am mai făcut niciodată aceste prăjiturele. De fapt, le-am pregătit fără să-mi fi propus dinainte, cu ce aveam prin casă și fără cuptor, pentru o întâlnire de studiu...pentru ultimul examen din viața noastră de studenți. Așa că aceste mici bunătăți sunt rodul unei dimineți de sâmbătă, încărcată de cursuri de economie care m-au făcut să-mi doresc ceva dulce și să le surprind pe prietenele mele de studiu. 

Pentru blat am folosit:

• 70 g unt
• 100 g pesmet
• 2 linguri zahăr pudră
• 3 linguri de coniac

Topim untul, apoi îl adăugăm peste pesmet, omogenizând bine bine cu mânuțele. Apoi adăugăm zahărul și coniacul și amestecăm din nou, până compoziția e uniformă. Eu am folosit niște forme de silicon pentru brioșe (se găsesc la Nobila Casă), pe care le-am tapetat cu acest blat, pentru că am vrut să le servim fără să trebuiască să le mai scot, având în vedere că nu au trecut prin cuptor. După ce am tapetat formele cu pesmet le-am dat la rece. Ar fi bine să le lăsați peste noapte, dar dacă vă grăbiți, 3-4 ore o să fie de ajuns.

Pentru cremă am folosit:

• 250 ml lapte
• 2 linguri de cafea solubilă
• 2 gălbenușuri
• 60 g zahăr de palmier
• 20 g amidon
• 2 linguri de coniac

În lapte dizolvăm cafeaua și lăsăm la foc foarte mic, fără însă a fierbe amestecul. Între timp, mixăm cele 2 gălbenușuri cu zahărul de palmier, căruia îi datorăm culoarea minunată a cremei, până își dublează volumul. Puteți folosi și zahăr alb sau brun, dar crema nu va fi așa închisă la culoare. În cele din urmă adăugăm amidonul și amestecăm bine. 

Peste această cremă adăugăm laptele, puțin câte puțin, apoi punem pe foc pentru 2-3 minute. Când observați că amestecul se îngroașă, luați de pe foc și puneți recipientul într-un bol cu apă rece pregătit dinainte și mai amestecați 2 minute, până crema devine fină. La final adăugați coniacul. Acoperiți cu o folie și lăsați la rece. 

 În cele din urmă umpleți prăjiturele cu cremă și decorați cu fulgi de migdale.


 

Poftă bună!

Cartofi la cuptor cu smântână și caș

Asta da mâncare, domnule. Deși are doar câteva ingrediente, e fenomenală, ușor de pregătit și te satură dintr-o porție mică, zic eu. Puteți improviza după propriul gust, nu e necesar să respectați rețeta. Și sunt sigură că acesta este primul fel de mâncare care vă vine în minte când rămâneți cu frigiderul gol, pentru că se prepară cu ce aveți prin casă. Eu am folosit:

• 1 kg cartofi
• 1 smântână mare
• 1 bucată de caș 
• 3 ouă fierte
• 1 ou crud
• sare și piper după gust
• margarină pentru uns 

Prima dată am fiert cartofii în coajă, i-am lăsat la răcit, i-am curățat, apoi i-am tăiat cubulețe. Am uns bine bine ceaunul cu margarină, apoi am pus un strat de cartofi, pe care l-am acoperit cu 2-3 linguri de smântână. Am tăiat deasupra un ou fiert și am presărat caș ras, apoi am adăugat o pișcătură de sare. Am pus din nou un strat de cartofi și din nou smântână, ou fiert, caș și sare. Repetați până se umple ceaunul, apoi turnați deasupra un ou bătut păpară și consimentați cu sare și piper. Dați la cuptor pentru 45 de minute.

Cei cărora le plac mâncărurile cu carne pot adăuga șuncă sau kaizer.

          Simplu, românesc și bun de tot! Poftă bună!

Mic dejun rapid și sănătos - iaurt cu miere și fistic

De la un timp încoace ora mea de trezire s-a mutat la 6 am. Și cum niciodată nu sar peste micul dejun, indiferent de ora la care mă trezesc, am hotărât că ar merge bine ceva foarte repede de pregătit și extrem de gustos. Așa că în 5 minute, timp în care am făcut și cafeaua, a apărut acest mic dejun delicios, care m-a binedispus. E foarte simplu și, în loc să cumpărați iaurturi cu cereale, mai bine vă faceți propria combinație. Am folosit:

• 1 iaurt natural
• 1 lingură de miere
• fistic
• 1 pară

Am amestecat iaurtul cu mierea și am presărat fistic. Și ca să nu mi se facă foame repede, am servit alături o pară. Puteți folosi în loc de fistic stafide, nuci, alune de pădure, semințe de dovleac etc. și fructele preferate. Simplu, nu? Poftă bună!

Supă de legume cu parmezan și busuioc

Recunosc că supele de legume nu au fost niciodată pe placul meu, mai ales din cauza consistenței căpătate de legume după ce au fiert. De aceea am decis să fac o supă asemănătoare celor italienești, adică o supă mai groasă, cu parmezan și busuioc, foarte aromată și, foarte foarte interesant, fără sare. E atât de ușor de pregătit, iar rezultatul atât de gustos (dovadă stau dungulițele de pe bol, pentru că am gustat din ea în timp ce am pregătit-o de pozat), încât a devenit supa mea preferată. Pentru 4 porții medii veți avea nevoie de:

• 1 morcov
• 1 ceapă
• 1 bucată de praz
• 4 căței de usturoi, tăiați mărunt
• 2 linguri ulei de măsline
• 2 linguri pastă de tomate
• 1 lingură zahăr
•  1 frunză dafin
• câteva rămurele de cimbru
• 2-3 frunze de busuioc, tăiate mărunt
• 200 g fasole albă din conservă, scursă
• 200 g roșii din conservă, scurse - eu am folosit roșii cherry
• 800 ml supă de legume 
• 70 g paste mici
• parmezan

Bun. Pentru început, călim în ulei de măsline, pentru 1 minut, morcovul, ceapa și prazul tăiate, apoi adăugăm un pahar cu apă și lăsăm 20 de minute la fiert. După cele 20 de minute se adaugă zahărul, usturoiul, pasta de tomate și condimentele și se mai lasă la fiert 5 minute. 

Adăugăm apoi fasolea, roșiile și supa și mai lăsăm la fiert 20 de minute, după care adăugăm pastele. Fiind mici, pastele vor mai avea nevoie de aproximativ 10 minute pentru a fi gata. Dacă serviți toată cantitatea, acum puneți o parte din parmezan și mai lăsați 1 minut - veți vedea că supa o să devină super cremoasă. Luați de pe foc, presărați parmezan și busuioc și bucurați-vă de supă.

Dacă nu serviți întreaga cantitate, adăugați parmezan doar în farfurie și lăsați restul de supă la răcit, după care băgați-o la frigider. Va trebui să adăugați parmezanul de fiecare dată când veți încălzi supa.

O altă idee ar fi să congelați supa chiar înainte de a adăuga pastele. Când o veți scoate de la congelator, o veți pune la fiert, veți adăuga pastele și apoi parmezanul. Așa o să aveți tot timpul la îndemână o porție de supă!

Poftă bună!

Blogoteque.ro

Dragi cititori,

De astăzi ne veţi găsi şi pe Blogoteque.ro, un loc de întâlnire special creat pentru fete, unde putem vorbi câte în lună şi în stele. Vă aşteptăm!

Ade şi Simi

Ciorbă de salată

Uneori mi se pune pata aşa pe câte-o mâncare şi trece mult timp până să-mi mut atenţia spre altceva. Aşa s-o întâmplat şi cu ciorba de salată şi sunt foarte mulţumită de fiecare dată când o gătesc, însă am observat că prietenii mei din alte zone ale ţării nu mănâncă această minunăţie. Am încercat şi cu slănină, fără slănină, cu păpară, fără păpară, dar nu am reuşit nici cum să-i conving să guste. Aşa că pot afirma că omul trebuie să fie ardelean pur ca să se bucure de o ciorbă de salată. Şi cum eu sunt, mă bucur tare că o pot împărţi cu voi. Pentru o oală de 4 litri o să aveţi nevoie de:

- 4 salate mari
- 5 ouă
- 2 căpăţâni usturoi
- 30 g griş
- 200 ml lapte
- mărar
- sare
- oţet

Să începem cu activitatea mea preferată, spălatul şi curăţatul salatei...Între timp punem apa la fiert, curăţăm şi feliem frumuşel şi subţirel usturoiul, spălăm şi tocăm mărarul şi le punem în oala cu apă. Când începe să fiarbă apa adăugăm şi salata, iar după 10 minute punem şi sarea. Lăsăm totul la fiert 30-40 de minute.

Înainte cu 10 minute de a stinge focul facem o păpară din 3 ouă, o pişcătură de sare şi griş, pe care o pregătim într-o tigaie cu un strop de ulei. Tăiem apoi păpara şi o adăugăm în ciorbă. Spargem celelalte 2 ouă şi separăm albuşurile de gălbenuşuri. Albuşurile le adăugăm în ciorbă, iar din gălbenuşuri, împreună cu laptele, facem dresătura, pe care o adăugăm la 20 de minute după ce am stins focul la ciorbă. În sfârşit, adăugăm sare şi oţet după gust.

Menţiune: există persoane cărora nu le place păpara în ciorbă, aşa că aceasta poate fi servită foarte bine şi separat. O preparaţi de fiecare dată când încălziţi ciorba!

Poftă bună!

Minunile Libanului...Salata Fattoush

Astăzi am călătorit prin Byblos..apoi am stat în soarele Beirutului, cu o carte fascinantă despre impresiontul suflet libanez...apoi am revenit cu picioarele pe pământ şi am mai luat o gură de salată Fattoush.

Pot spune cu mâna pe inimă că sunt fermecată de bucătăria libaneză şi în general de bucătăria Orientului Apropiat. Iar această salată este unul din preparatele mele preferate. Încercaţi-o şi vă garantez că nu veţi regreta nicio milisecundă alegerea făcută.

Mai întâi, alegem o salată proaspătă, câteva roşii, 2 castraveţi româneşti, un ardei gras verde sau galben, câteva fire de ceapă verde. Tăiem şi punem într-un bol toate ingredientele mai sus menţionate.

Separat, tăiem 3-4 lipii libaneze în fâşii, pe care mai apoi le prăjim cu puţin ulei de măsline într-o tigaie teflonată. Când au devenit crocante, oprim focul şi le lăsăm deoparte deocamdată (pentru a nu se înmuia în salată).

Separat, pregătim dressing-ul din sucul a 3-4 lămâi, ulei de măsline, mentă tocată, sumak şi pătrunjel.

Acum putem amesteca toate ingredientele şi servi cu cel mai mare drag!

Aici am adăugat şi ridichi şi cubuleţe de telemea de vacă, pentru că nu mă simt completă dacă nu servesc măcar un  preparat lactat zilnic :).

Să aveţi poftă şi să vă bucuraţi de spiritul libanez!

Salată de ton cu dressing de portocale şi busuioc

Ador salatele, mai ales dacă le pregăteşte altcineva, pentru că nu-mi place deloc să spăl salata. Dar câteodată mă sacrific şi când îmi iese o minunăţie ca cea de astăzi, parcă revin la sentimente mai bune în legătură cu spălatul salatei. Plus că o fost o dimineaţă atât de înnorată, încât trebuia să-mi revin cu ceva proaspăt. Pentru o porţie generoasă veţi avea nevoie de:

• 10 frunze de salată
• 50 g ton
• 5 măsline giant, fără sâmburi
•  zeama de la 1/2 portocală
• 1/2 linguriţă oţet
• 1/2 linguriţă ulei de măsline
• o frunză mare de busuioc proaspăt
• parmezan ras sau feliat
• o pişcătură de sare şi una de piper

Spălăm şi uscăm salata, activitatea mea preferată. Tăiem măslinele pe lung, apoi le adăugăm peste salată. Scurgem tonul de uleiul din conservă şi adăugăm 1/2 linguriţă de ulei de măsline, omogenizăm şi îl dăm deoparte până facem dressingul. Pregătim sosul din zeama de portocală, oţet, busuiocul tocat mărunt, sare şi piper. Când e totul gata, adăugăm tonul în salată, stropim cu dressing şi punem deasupra parmezan.

Deşi e foarte simplu de pregătit, salata aceasta îţi dă o stare de bine, mai ales în zile ca acestea, când plouă încontinuu. Nu ştiu de ce, dar atunci când mănânc salată am impresia că vara e mai aproape! Cred că o să mănânc în fiecare zi...

Poftă bună!

Drob de porc

Unul dintre felurile de mâncare pe care le-am pregătit pentru Paşte, de mulţi ani preferat celui din carne de miel. Nu vorbesc în numele întregii familii, dar pentru că suntem 3 la 1, minunăţia de faţă se face mereu şi la un interval de aproximativ o lună din cea mai bună pasăre - porcul. Se face foarte simplu şi e sănătos în cantităţi moderate. Pentru o tavă mică o să aveţi nevoie de:

- 1 kg de carne de porc (fleică) măcinată
- 1 căpăţână de usturoi
- 2 ouă crude
- 2 ouă fierte
- 1 ceapă albă
- pătrunjel şi mărar
- sare şi piper după gust

Se macină carnea, dacă nu aţi cumpărat-o gata măcinată şi se adaugă ouăle crude, usturoiul, ceapa, pătrunjelul şi mărarul tăiate cât mai mic, sare şi piper după gust şi se omogenizează bine bine. Se unge tava cu untură, se pune jumătate din compoziţie, după care punem frumos ouăle fierte întregi sau tăiate în două. Apoi adăugăm restul de compoziţie şi dăm la cuptor 2 ore, dintre care primele 20 de minute la foc mare, la 200 grade, iar restul la 180.
Simplu de tot, nu? Şi se poate pregăti oricând, nu numai de sărbători.

Poftă bună!

Tartă cu migdale şi sos de lămâie

Nu ştim alţii cum sunt, dar pentru noi mâncarea înseamnă mai mult decât a te hrăni. De multe ori ni s-a întâmplat să gustăm ceva minunat şi să trebuiască să închidem ochii pentru a savura mai bine nuanţele felului pe care îl aveam în faţă. Şi de cele mai multe ori, mâncarea spune o poveste şi nu este întâmplător modul în care alegem ce şi cum să mâncăm.

O simplă aromă îţi poate trezi amintiri despre care habar nu mai aveai sau te poate face să descoperi lucruri noi despre tine şi despre cei de lângă tine. O simplă aromă, pe care credeai că o cunoşti în cele mai mici detalii, te poate face să vrei să te trezeşti mai repede dimineaţa, să vrei să te întorci acasă mai devreme, să vrei să pui mâna pe telefon şi să-ţi suni cele mai bune prietene, să te plimbi pe plaje neumblate până acum, să vrei să petreci 25 de ore pe zi din 24 undeva, cu cineva...

Iar postarea de astăzi nu face excepţie, pentru că a luat viaţă tocmai din nevoia de a împărţi ceva care îţi gâdilă papilele şi le trezeşte la viaţă cu cineva special, adică cu cele mai bune prietene, dar şi cu alţi pasionaţi de bunătăţi. Şi pentru a face acest lucru, ne-am adus aminte de aromele care ne-au întâmpinat La masă cu Good Food, le-am materializat în ceva pufos pufos şi le-am trimit mai departe către Emily's cupcakes & treats, să se bucure şi alţii.

Despre ce să fie vorba? Despre migdale aromate, despre lămâie înţepătoare, despre iaurt fin şi cremos. Pentru pregătirea aluatului acestei tarte divine am folosit:

• 75 ml ulei cu aromă de lămâie
• 175 gr făină
• o linguriţă şi jumătate de praf de copt
• 50 gr migdale măcinate
• 50 gr mălai
• coaja rasă de la cele 2 lămâi
• 140 gr zahăr tos
• 2 ouă mari
• 225 gr iaurt

Am pus deasupra, după ce s-a răcit tarta, un sirop făcut din zeama de la cele două lămâi rase anterior, 85 gr zahăr tos şi 75 ml apă.

Aşadar, pentru a ne putea bucura de rezultate, mai întâi să muncim puţin, nu? :) Începem prin a încinge cuptorul la 180 grade sau la treapta 4. Apoi, ungem cu ulei o formă de tort cu diametrul de 25 cm, cu margini detasabile, pe care o căptuşim pe urmă cu hârtie de copt.

Într-un vas înalt amestecăm mălaiul, făina, praful de copt, migdalele măcinate, coaja rasă de lămâie, zahărul şi facem la mijoc o gaură. Separat, amestecăm ouăle cu iaurtul şi uleiul, le omogenizăm şi le incorporăm în ingredientele solide. Amestecăm uşor cu o lingură, pentru a omogeniza compoziţia.

Următorul pas este să turnăm viitoarea tartă în tavă şi să o dăm la cuptor, cu ochii pe ceas timp de 40 de minute. În cazul în care observăm că aceasta se rumeneşte prea repede, o acoperim cu o folie de aluminiu şi am eliminat problema.

Cât tarta este la cuptor, începem prepararea sosului astfel: punem zahărul într-o cratiţă, adăugăm zeama de la lămâi, 75 ml apă şi punem pe foc, amestecând din când în când. Lăsăm siropul să fiarbă timp de 4 minute, după care închidem focul.

Acum a venit timpul să scoatem prăjitura din cuptor. O lăsăm un pic la răcit, dar nu de tot. Îndepărtăm marginea detaşabilă, folia de aluminiu şi foaia de copt, după care înţepăm din loc în loc tarta, pentru a se pătrunde mai apoi de siropul parfumat. Turnăm peste siropul de lămâie şi cu ajutorul unei pensule de bucătărie ungem şi marginile tartei, după care purcedem la cea mai importantă etapă:

savurarea tartei alături de cei dragi!

Ade şi Simi