miercuri, 30 noiembrie 2011

Ciorbă rădăuţeană

Nu ştiu clar dacă e rădăuţeană sau nu, dar cel puţin seamănă. Pentru ciorba asta, avem nevoie de: ceapă, ustoroi, piept de pui, legume de corbă, zarzavat, un ou, iaurt (e mai dietetic decât smântâna), opţional borş.
1. Punem carnea de pui la fiert, întreagă.
2. SEPARAT, călim ceapa, adăugăm legumele şi zarzavatul.
3. Când a fiert carnea, a scoatem, o spălăm şi o tăiem bucăţele, după care o adăugăm în oala cu legume şi fierbem în continuare.
4. La sfârşit, adăugăm borş pentru un ultim clocot (opţional) şi ustoroiul pisat.
5. După ce s-a răcit puţin, adăugăm iaurtul împreună cu oul bătut, ceva verdeţuri şi
6. Savurăăăăăm!!!

Asta pentru că mâncarea apropie suflete!

Snitzel de ciuperci - Mushroom Schnitzel (varianta James Reeson)

Această rețetă stă cam de mult timp pe lista mea de postări, așa că m-am hotărât să v-o împărtășesc astăzi, în ultima zi de noiembrie și cu o zi înainte de marea petrecere națională, poate veți vrea să renunțați la meniul tradițional de 1 Decembrie și să încercați niște ciupercuțe delicioase. Rețeta îi aparține lui James Reeson și am pregătit-o exact cum ne sfătuiește el, cu o singură excepție, din motive obiective, pe care o voi menționa mai încolo. Iată ingredientele:

- 2 ciuperci pleurotus, pentru că sunt mari
- 100 g făină
- 150 g pesmet
- 2 ouă bătute
- o mână de mentă mărunțită
- o mână de busuioc mărunțit
- 2-3 căței de usturoi (trebuie zdrobit)
- 5 linguri de ulei de măsline extra virgin
- 1 pahar de vin alb
- 100 g rucola
- 1/2 ceapă roșie
- 2-3 linguri oțet din vin roșu

După cum am menționat anterior, mărunțim menta și busuiocul și le amestecăm cu uleiul de măsline, pentru a face o marinată pentru ciuperci. Lăsăm ciupercuțele la marinat cam 30 minute, la rece. Apoi prăjim ciupercile în această marinată, la foc mic, până când acestea devin moi, fără să mai adăugăm ulei. Când sunt gata, stingem cu vin, lăsăm câteva secunde pe foc, apoi scoatem ciupercile și le lăsăm la răcit.
Lăsăm marinata pe foc, pentru a se evapora vinul pe jumătate. Adăugăm apoi ceapa tăiată fin, usturoiul zdrobit și oțetul, mai lăsăm să fiarbă 2-3 minute, apoi luăm de pe foc.
După ce s-au răcit ciupercile, le dăm prin făină, ou și apoi pesmet, de două ori, ca să fie foarte crocant învelișul.
Și aici intervine schimbarea făcută de mine: rețeta spune să dăm ciupercile la cuptor, la 250 grade, pentru 15-20 minute. Eu le-am făcut pe grill, din motive obiective, lăsându-le cam 20 minute.
Între timp, peste rucola turnați sosul de mentă, busuioc, ceapă etc. în care am prăjit ciupercile și omogenizați, apoi serviți alături de ciuperci.

Poftă bună. Și nu uitați că mâncarea apropie suflete!

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Snitzel de ciuperci (Varianta A)

Pentru că am încercat pasta de avocado cu somon a Siminei, (dovada e aici, în castronel) şi pentru ca mi-au mai rămas nişte bucăţele de somon, a decis să fac, oarecum împotriva voinţei mele, nişte snitzele de ciuperci. Varianta oficială va fi postată de Simina ceva mai încolo.
Am folosit: 4 ciuperci mari, restul de somon (4 bucăţele), 4 felii de brânză topită, făină, un ou, pesmet, condimente, ulei.
Am curăţat ciupercile, le-am spălat şi uscat. Apoi, am făcut aluatul de făină cu ou şi un pic de apă într-un bol, şi în altul pesmetul amestecat cu condimente. Am dat ciupercile prin amestecul de făină, apoi prin pesmet. În locul unde era codiţa, am pus felia de somon afumat, pe care am prins-o cu scobitori de ciupercă. Le-am pus în tigaia cu ulei încins până au devenit maroniu închis.
Le-am scos apoi pe un şerveţel pentru absorbirea uleiului în exces, am scos scobitorile şi am aşezat felia de brânză topită peste somon.
Iată ce a ieşit în final. Eu nu mănânc ciuperci, deci nu pot spune că mi-au plăcut, însă Gabriel abia mi-a lăsat una pentru pozat. Aşa că presupun că nu au fost prea rele.


Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

vineri, 25 noiembrie 2011

Pasta aglio, olio e peperoncino

Și iată-mă din nou la paste, după un meniu atât de puțin caracteristic mie - scoici și somon afumat. De data aceasta, pregătesc niște paste "speciale"...aproape goale s-ar spune, dacă am judeca după gusturile noastre, ale românilor. Este vorba despre paste cu usturoi, ulei și ardei iute. Că doar știți cum se spune: mai puțin e mai mult! Așa că să gătim. Aveți mai jos ingredientele:

- penne (aproximativ 100 g/persoană)
- 2-3 căței de usturoi (și mai mult pentru cantități de paste mai mari)
- ulei de măsline
- ardei iute - eu voi folosi un amestec de peperoncino deshidratat

Fierbem pastele al dente. Separat, tăiem usturoiul și îl călim ușor într-o tigaie, fără a-l arde. Pentru că ardeiul iute este deshidratat, nu îl putem căli, așa că îl adăugăm imediat ce am luat usturoiul de pe foc și omogenizăm. Scurgem bine pastele de apă și le adăugăm în tigaie, peste usturoi, ulei și peperoncino. Mai lăsăm pe foc câteva secunde, amestecând mereu. Și cum frumusețea mâncării stă în accentele personale ale fiecăruia, eu mai adaug și busuioc, cules cu drag din grădina personală și uscat.

Poftă bună și sper ca aceste paste cu usturoi să vă apropie măcar sufletele!

miercuri, 23 noiembrie 2011

Pastă de avocado cu somon afumat


Combinațiile cu avocado sunt unul dintre aperitivele mele preferate. Iar dacă de obicei pregăteam rapid un avocado un ulei de măsline și ou fiert, de data aceasta am mers puțin mai departe, inspirată de minunatele rețete ale lui Edith Frîncu. Ingredientele sunt următoarele:

- 2 bucăți avocado (trebuie să fie coapte, altfel nu le veți putea pasa cu furculița)
- 50 g pește afumat - eu am ales somon
- 1 linguriță muștar
- câteva fire de ceapă verde
- 1/2 ardei gras roșu
- 1 cățel de usturoi
- zeamă de lămâie
- sare după gust

Curățăm avocado de coajă, tăiem pe lung în două, scoatem sâmburele și apoi pasăm cu furculița. În cazul în care nu găsiți avocado coapte, folosiți doar miezul scobit. Stropim pasta cu zeama de la o jumătate de lămâie, pentru a împiedica oxidarea. Tăiem apoi peștele, ceapa, ardeiul gras și usturoiul cât se poate de mărunt și le amestecăm cu pasta de avocado, adăugând și muștarul. Pasta de amestecă până la omogenizare. Sarea se adaugă la sfârșit, după ce ați gustat amestecul final, deoarece se poate ca peștele să fie destul de sărat. Pasta se păstrează la frigider până în momentul servirii.

Să aveți poftă și nu uitați că mâncarea apropie suflete!

luni, 21 noiembrie 2011

Midii în sos alb

Nu știu cum se face, dar toate mâncărurile mele sunt în sos alb...Oricum....este o rețetă delicioasă pentru împătimiții de scoici/fructe de mare. Deși mulți se feresc să gătească așa ceva, complexitatea rețetei e una redusă și cu siguranță veți impresiona cu acest fel de mâncare. Recunosc că și eu am avut ceva rețineri la început, dar au ieșit extrem de gustoase. Ingredientele sunt următoarele:

- 1 kg de midii (se găsesc în toate hipermarketurile și sunt mai ieftine decât orice tip de carne)
- 1 legătură pătrunjel
- 2 cepe
- 2 pahare vin alb
- 30 g unt
- 125 ml smântână
- 4 căței de usturoi
- sare, piper după gust

Se toacă pătrunjelul, ceapa și usturoiul. Midiile se curăță cu un cuțit de eventualele resturi de alge, nisip etc. Apoi le spălăm într-un vas cu apă, în mai multe rânduri, fără a le lăsa la înmuiat, până apa rămâne limpede. Topim untul într-o tigaie, apoi călim ceapa câteva minute. Adăugăm usturoiul, pătrunjelul, midiile și condimentele, apoi vinul și smântâna. Se acoperă și se lasă la foc mare 5 minute. După 5 minute verificați în ce măsură s-au deschis midiile - pe cele nedeschise le aruncați, nu sunt bune de mâncat.

Poftă bună și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

miercuri, 16 noiembrie 2011

Cupcakes cu cremă de vanilie și fructe de pădure la rece

Aceste "brioșe" cu cremă de vanilie sunt unul din deserturile mele preferate. Rețeta este de fapt o combinație, aluatul făcând parte dintr-o rețetă de-a lui James Reeson, crema fiind luată de pe internet, iar topingul fiind ideea mea, deoarece mi se părea totul "fără sare și piper". Este un desert care se prepară la rece, foarte simplu și arată de milioane. Aveți aici ingredientele pentru 6 brioșe:

Aluat
- 200 g muesli crocant (cu siguranță bucățile vor fi prea mari, eu le-am fărâmițat cu făcălețul/sucitorul)
- 100 g unt topit
- forme de brioșe

Muesliul se amestecă cu untul topit până la omogenizare. Cu acestă compoziție vom umple formele de brioșe, inclusiv pe margini, după ce am pus hârtie specială pentru brioșe. Se dau la rece pentru cel puțin o oră (dacă nu vă grăbiți le puteți lăsa mai multe ore, pentru a fi cât mai bine închegate).

Cremă de vanilie

- 250 ml lapte
- 50 g zahăr
- 2 gălbenușuri
- 20 g amidon
- esență de vanilie

Se pune laptele cu zahărul la fiert, la foc mic. Până începe să fiarbă laptele, gălbenușurile se freacă bine cu amidonul. Se adaugă apoi, pe rând și amestecând bine după fiecare, 10 linguri de lapte fierbinte peste gălbenușuri. Se toarnă apoi restul de lapte, în fir subțire, amestecând tot timpul cu un tel. Compoziția se pune din nou pe foc mediu, amectecând neîncetat. Când simțim că se îngroașă crema, dăm focul la minim și mai amestecăm 30 de secunde. Se ia rapid oala de pe foc și se așază cu fundul într-un vas cu apă rece anterior pregătit. Se adaugă esența de vanilie și se mai amestecă pentru 2-3 minute. Se mută crema călduță într-un vas, se acoperă cu folie de plastic și se dă la rece.

Sos de fructe de pădure
- aproximativ 200 g fructe de pădure
- 2 linguri de zahăr
- esență de rom

Se pun fructele într-o tigaie și se călesc alături de zahăr până când acesta se topește complet. La final se adaugă esența de rom.

După de scoatem brioșele de la rece le umplem cu crema de vanilie și le ornăm cu sosul de fructe. Să aveți poftă bună și nu uitați: mâncarea apropie suflete!


duminică, 6 noiembrie 2011

Plăcintă cu dovleac

 ...Că tot a fost Halloween-ul. Şi pentru că abia acuma am pus mâna pe un dovleac pentru plăcintă. Şi pentru că de mâine iar mă duc la lucru/şcoală, lucru/şcoală şi vneri mă minunez în faţa bucătăriei ca un copil cu o jucărie nouă.
După o perioadă de "research", m-a convins o reţetă de tartă cu dovleac din revista Click. Să purcedem! Pentru aluat:
250 g margarină
250-300 g făină (pentru început)
80 ml apă
1 linguriţă zeamă de lămâie
3 linguri zahăr
1/2 fiolă vanilie
1 linguriţă praf de copt
1 praf de sare
Pentru umplutură:
700 g dovleac pentru plăcintă
300 g zahăr
100 g margarină
2-3 linguri pesmet alb
100 g nucă prăjită (eu am pus alune prăjite)
1 praf scorţişoară
1 fiolă esenţă vanilie
Pentru uns pe deasupra:
1 ou


 Preparăm astfel: Luăm dovleacul şi îl curăţăm de coajă, după care îl mărunţim (fie prin răzătoare, fie dat prin robot). Într-o craţită, punem cele 100 g margarină, dovleacul şi cele 300 g zahăr. Călim astfel dovleacul şi când s-a înmuiat, îl luăm de pe foc şi adăugăm pesmetul alb. Lăsăm la răcit, apoi incorporăm aromele: scorţişoara, vanilia, nuca mărunţită.

 Pentru aluat, tăiem margarina în cuburi (eu le-am şi încălzit puţin, să se mai înmoaie) şi o amestecăm cu cu făina, praful de copr, sarea şi zahărul. Frământăm un aluat sfărâmicios, adăugăm apa, zeama de lămâie şi vanilia şi omogenizăm prin frămâtare. Adăugăm în continuare făină până se face un aluat care se dezlipeşte de pe mâini. Când e gata, îl punem 20 de minute la hodinit. Tic-tac tic-tac...
Gata, au trecut cele 20 de minute! Acum.. întindem o foaie de aluat şi o împăturim în 3. O întindem din nou şi reluăm acţiunea de încă trei ori (nu am aflat de ce, dar m-am supus reţetei). Întindem apoi o foaie cu care tapetăm tava de copt (cea cu inel, ai cărei pereţi vor fi de asemenea acoperiţi cu aluat). Aluatul care ne-a rămas va fi folosit pentru crearea grilajului de deasupra.
Următorul pas ste turnarea umpluturii de dovleac în tavă. Peste umplutură, tăiem aluatul rămas în fâşii, pe care le punem ca în imagine. Ungem pe deasupra cu ou bătut şi dăm la foc potrivit, în cuptorl pre-încins. Lăsăm cam 25-30 minute (dar verificaţi din timp în timp).

Lăsăm plăcinta să se răcească în forma de tort, după care îndepărtăm inelul şi...servim!!! Că doar mâncarea uneşte suflete, nu? Poftă bună!

Fiecare cu fasolea lui: una bătută...alta prăjită

Astăzi nu ne-am putut înţelege asupra meniului. Fiecare a tras cât a putut de singura pungă de fasole fiartă şi congelată, pregătită şi trimisă de bunica. În final, eu m-am ales cu o jumătate de bătută (fasole, evident), iar el cu o jumătate de prăjită. Vă arătăm mai jos dovezile.
Ade: pentru fasolea bătută, am dezgheţat punga de fasole pre-fiartă, după care am dat-o prin robot, astfel încât să iasă o pastă. Apoi am călit o ceapă şi am integrat-o în pasta de fasole, cu puţin muştar şi usturoi pisat. Asta am servit eu:

 Gabriel: fasolea dezgheţată şi tocată a fost pusă în tigaia pe foc peste o ceapă deja călită, amestecată cu boia. Am prăjit separat un cârnaţ. Atât.

Deeeeci...cine a mâncat mai bine?

Pasta Carbonara

Azi e duminică. Așa că am vrut să gătesc ceva rapid și gustos. Cum pastele sub toate formele sunt unul din felurile mele preferate, azi am făcut Pasta Carbonara, ca la mama ei...Rețeta am găsit-o acum ceva timp pe un site, dar nu am avut timp să o testez. Pentru că am gătit numai pentru mine, toate ingredientele sunt pentru o persoană. Dacă gătiți pentru un grup, doar înmulțiți cu câte persoane sunt.

Ingrediente:
- aproximativ 100 g paste (eu folosesc numai penne, însă se recomandă folosirea Spaghetti)
- 1 ou
- 1 cățel usturoi (dacă vă place gustul, puteți pune mai mulți)
- aproximativ 15 ml ulei de măsline
- 25 g kaiser
- 1 lingură smântână
- parmezan
- sare, piper

Se taie usturoiul felii, cât se poate de subțire, apoi se călește în uleiul de măsline. Kaiserul îl tăiem felii mai lungi, dar înguste, apoi îl călim alături de usturoi. După câteva minute luăm tava de pe foc. Separat batem oul foarte bine, cu sare si piper (mai mult).
După ce pastele s-au fiert, le scurgem de apă și le punem din nou pe foc, adăugând oul bătut. Amestecăm 1-2 minute, după care punem și kaiserul cu usturoiul. Mai amestecăm puțin, până se omogenizează, apoi adăugăm smântâna. Se amestecă din nou. În cele din urmă presărăm parmezan după gust.

Poftă bună și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Paste la cuptor cu salată de păstăi



salata de păstăi

Având în vedere că toată săptămâna asta am lucrat de la 9 la 21, am ratat complet sesiunea de cumpărături de alimente de vinerea, și pe cea de sâmbătă, cu Simina. Prin urmare, m-am descurcat cu ce am avut prin casă și cu ce am avut surpriza să-mi aducă Fratello din oraș.
Am costatat că sunt deținătoarea a:
salata de păstăi

- un borcan păstăi
- o conservă medie porumb
- șuncă
- paste
- ouă
- caș
- 3 măsline feliate
- usturoi
pastele la cuptor
Buuun, să începem! Pentru salata de păstăi, fierbem păstăile cu ulei și condimente (Cătălin vă va lămuri cu ce anume, eu am pus, ca de obicei, de toate, mai puțin curry). Fierbeți câte păstăi considerați că aveți nevoie, eu am folosit un borcan de 800 gr. După ce au fiert, le lăsăm la răcit, după care stropim cu puțin oțet sau suc de lămâie. Preparăm usturoiul cu sare și ulei, apoi amestecăm șunca, porumbul, cele 3 măsline, păstăile și usturoiul într-un bol îndeajuns de încăpător.
pastele la cuptor
Pentru pastele la cuptor: fierbem pastele cu ulei și condimente, după care le scurgem fără a le spăla cu apă, să nu-și piardă gustul. Așezăm apoi pastele într-un vas termorezistent, punem deasupra ouăle bătute, șunca și la final brânza/cașul. Dăm vasul la cuptor pentru 15 minute și...

gata! Poftă bună și nu uitați că mâncarea apropie suflete!

miercuri, 26 octombrie 2011

Prăjitură cu vanilie şi banane

Am tot căutat prin reviste o prăjitură rapidă şi fără prea multe ingrediente, care să nu dea bătăi de cap, ci doar rezultate dulci şi iată ce am găsit:
Pentru acest desert, vom folosi:
un pachet de praf de vanilie
500 ml lapte
3 linguri de zahăr
1 banană
1 esenţă de vanilie
câţiva biscuiţi simpli
câţiva biscuiţi cu cacao.
În revista respectivă erau dublate cantităţile de ingrediente pentru acelaşi număr de porţii şi era adăugat şi unt în crema răcită de vanilie. Dacă doriţi să reduceţi cheltuielile cu desertul, puteţi foarte bine folosi doar ingredientele pe care le-am folosit eu şi nu va fi nicio diferenţă în gustul prăjiturii.
Începem prin prepararea budincii de vanilie cum e scris pe plic, apoi o lăsăm la răcit. După ce crema s-a răcit, adăugăm esenţa de vanilie şi punem pe un platou biscuiţii simpli, unul în continuarea celuilalt. Peste ei, turnăm un strat de cremă. Deasupra aşezăm banana, pe care o acoperim la rândul ei cu cremă. Apoi, aşezăm biscuiţii albi ca în imagine, îi ungem apoi bine cu încă un rând de cremă şi aşezăm (adică lipim) deasupra biscuiţii de cacao. Dăm prăjitura la frigider pentru câteva ore şi apoi:

s-aveţi poftă şi nu uitaţi: mâncarea apropie suflete!
P.S. Biscuiţii ai rămas cam tari, aşa că ma gândesc că poate ar merge însiropaţi puţin cu suc din compot.

miercuri, 19 octombrie 2011

Ciorbă de cartofi (foarte simplă)

Nu, nu m-am mutat într-o altă țară, doar am fost foarte ocupată și nu am mai avut timp să postez nimic. Noroc cu Ade, care este o eroină și ține blogul pe picioare...
M-am gândit ca astăzi să postez o rețetă care se poate prepara cu ce ai în casă, fără să mai fie nevoie să mergem la cumpărături. Este vorba despre banala ciorbă de cartofi, de data aceasta fără afumătură!!! Ingredientele sunt următoarele:

- 1 ceapă
- 1 morcov
- 1 păstârnac
- 1 ardei gras
- 1-2 roșii
- ulei (eu folosesc de măsline)
- oțet
- 5-6 cartofi
- 1 ou
- lapte
- foi de dafin, cimbru, tarhon (tarcăn), sare

Pentru început, se taie ceapa, morcovul, păstârnacul, ardeiul și roșiile și se călesc pentru câteva minute în 2 linguri de ulei, apoi se copleșesc cu apă și se lasă la fiert aproximativ 15-20 de minute. Se pune la fiert, separat, oala cu apă pentru ciorbă și, între timp, se taie cartofii cubulețe. După ce legumele s-au fiert, le adăugăm în apa pentru ciorbă, după care punem și cartofii. După 5 minute adăugăm cimbrul, foile de dafin, tarcănul și sarea și lăsăm la fiert aproximativ o oră. Când sunt gata cartofii, mai lăsați ciorba, la foc mediu, cam 5 minute. Între timp, dintr-un gălbenuș de ou (albușul îl puteți pune în ciorbă nebătut) și lapte (la ochi) faceți o dresătură pe care o adăugați, foarte important, la 10-15 minute după de ați stins focul la ciorbă. La sfârșit adăugați oțet după gust.


Poftă bună și nu uitați că mâncarea apropie suflete!

duminică, 9 octombrie 2011

Legume în sos picant de roşii

O reţetă interesantă pentru cei ce preferă legumele în locul cărnii, luată şi adaptată din Femeia de azi:
Aveţi nevoie de: 2 roşii, 1 vânătă, 1 dovlecel, pătrunjel.
Ca să faceţi sosul picant aveţi nevoie de: 1 kg roşii, 1 ardei iute, 5 căţei usturoi, 1 ceapă, 1 pahar de vin (la roşii îl prefer pe cel roşu), ulei, sare, piper. Eu am mai folosit şi doi ardei.
Sosul se face astfel: ceapa curăţată şi tocată se căleşte în puţin ulei, peste care se adaugă roşiile (kg, nu cele 2) decojite şi tocate. după câteva clocote se adaugă paharul de vin (eu am pus acum şi ardeii tăiaţi felii subţiri). după ce sosul ajunge la consistenţa pe care o doriţi, adăugaţi usturoiul pisat şi ardeiul iute mărunţit.
Apoi: tăiem felii dovlecelul, vânăta şi roşiile şi le aşezăm alternativ într-un vas de yena. peste acest aranjament turnăm sosul şi dăm totul l cuptor pentru 40-45 minute.
În final adăugăm şi pătrunjelul tocat pentru aromă şi culoare.
Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!
Aşa se pare că ar trebui să iasă. Nu vă pun poza făcută de mine, că nu o să vă vină să mai înecercaţi reţeta.

Sandvişuri de dimineaţă


Este o reţetă de sandviş care poate fi uşor adaptată la ce avem în casă - cu diferenţa că avem nevoie neapărat de ouă.
Întâi, pregătim ingredientele pe care le vom pune în interiorul sandvişului (şuncă de pui/curcan, felii de caşcaval, roşii, ardei, ceapă, castraveţi, muraţi, salată, fiecare alege ce anume preferă şi ce nu).
Apoi, luăm feliile de pâine şi le dăm prin ou bătut, punând-le apoi într-o tigaie cu ulei încins.
Asamblaţi sandvişul, serviţi-l alături de o cafea dimineaţa şi ziua poate să înceapă liniştită!

P.S. Pentru estetică şi uşurinţa consumării lui, încercaţi să folosiţi pâine toast.

Orez cu legume si sos de roşii


Nu am mai scris de mult (dar asta nu inseamna ca nu am mai gatit) si am ramas restantă cu mai multe reţete. Buuun..o să le iau în ordine invers cronologică, nu de alta, dar e proaspătă în memorie.
Pentru început, fierbem orezul în apă cu puţin ulei şi condimente. De obicei nu folosesc cantităţi precise, testez orezul pe parcurs şi adaug apă când mai e nevoie.
Separat, punem într-o tigaie înaltă/oală legume mexicane congelate sau de care preferaţi şi le călim puţin într-o lingură de ulei de măsline. Adăugăm şi aici condimente.
După ce a fiert orezul, îl scurgem bine şi îl adăugăm câteva minute peste legumele călite, pe foc.
Apooooi..luăm orezul cu legume de pe foc şi punem o altă oală, în care punem puţin ulei, felii de ardei roşii şi verzi (se găsesc chiar aşa, în pungă congelată), o ceapă (eu prefer ceapa roşie, e mai puţin iute) si le ţinem puţin pe foc, până se înmoaie ardeii şi ceapa. Adăugăm apoi suc de roşii (fiecare pune cât de mult vrea, în funcţie de cât de lichid vreţi să fie sosul) şi lăsăm puţin să fiarbă. După ce am închis aragazul, adăugăm usturoi pisat şi sos Worchester (Cătă, aştept să mă corectezi tu dacă nu trebuie folosit aici, dar după gustul meu a ieşit numai bun).
Să nu uităm de piper! Merge atât în orez, când fierbe, cât şi în legume!

S-aveţi poftă şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!

miercuri, 28 septembrie 2011

Tocinei

(It's pronounced "toh-tchi-nay")

Ever fought with your children who absolutely love French fries and burgers? Ever wondered how to make them eat decent food?

Well, I have no idea about burgers; but the fries, maybe there's a way. In Romanian it's called "Tocinei".

This dish, though being regarded as specifically Romanian (more precisely, from the Moldavian cuisine), is by no means a local invention. It's more cosmopolite cousin, the Swiss "rösti", is way better known; other variants are present in almost any country counting potato as a staple.

Still, this doesn't reduce its merits in delicately switching brats from fries to healthier items. It offers a way to introduce alimentary "plugins" into an naturally stubborn "food receiver".

What you need:
- some potatoes (I used 9, but the quantity should be related to the final wanted output)
- egg(s) – depending on the number and size of the potatoes
- wheat flour
- cream
- salt
- pepper (and / or any other spice you like; I added some rosemary and basil, for example)
- a frying pan
- oil.

As a plus, in this mixture you can add any other items your kid refuses: vitamins, cheese, other vegetables, minerals and so on. I give you the basic recipe, you complete it!

What you do:

Step 1: peel the potatoes (place the peeled ones in cold water to keep them from oxidizing)  


Step 2: grate the potatoes
Step 3: mix the grated potatoes with the eggs, flour, cream, salt and spices (and any other ingredients you wish, paying attention to the final consistence of the dough – it shouldn't be runny)
Step 4: heat the oil and place spoon-sized balls of the mixture in the pan. Tap the balls to flatten them, or you'll get crispy outsides with a raw core.

(This is what remained after my son's "tasting" of the produce; the real quantity was about three times bigger)

The potatoes will leak a lot of juice. You are free to throw it away, it doesn't fry well anyway.

When ready place the "tocinei" on some paper towels to rid the excess oil. Serve them hot with the sauce, salsa or gravy of your choice (horseradish-cream sauce is a killer!). They go well as a side dish for pork or chicken or you can have them as the main attraction.

Drinker's comment: have a bottle of white wine ready, they demand it. Take care to choose a light, playful, not-very-fragrant, dry wine. Stay away from beer, but - should you like - grab the ole' brandy before seating. It helps with the digestion.

miercuri, 14 septembrie 2011

Pancakes cu pere și scorțișoară

Mărturisesc că este pentru prima dată când încerc rețeta de clătite americane - nu pentru că aș fi eu patrioată, ci pentru că niciodată nu am crezut că mi-ar ieși ca la carte, deși sunt foarte ușor de pregătit. Așa că azi mi-am luat inima în dinți și iată ce a ieșit:



Pentru aluat aveți nevoie de următoarele:

- 400 g făină
- 450 ml lapte
- 2 pliculețe praf de copt
- un praf de sare
- 3 ouă
- 6 linguri de zahăr
- 3 lingurițe unt/margarină
- diferite arome, în funcție de gusturi (rom, vanilie etc.)
- fructe pentru ornat


Într-un castron se amestecă laptele, zahărul, ouăle, sarea și margarina până la omogenizarea compoziției. Separat amestecăm praful de copt cu făina, pe care o adăugăm treptat compoziției deja pregătite. Aluatul format va avea o consistență mai groasă decât a clătitelor românești, prin urmare nu se va întinde pe toată suprafața tigăii. Cel mai bine este să folosiți o tigaie de teflon, fără ulei, care se va încinge la foc mic. Câte 20-30 de secunde pe fiecare parte vor fi de ajuns pentru a obține niște pancakes pufoase. Simplu, nu?
Pentru ornat puteți folosi orice fructe, gemuri, siropuri de fructe, caramel, ciocolată, unt de arahide etc. Eu am folosit pere, pe care le-am călit în tavă cu 2-3 linguri de zahăr și un praf de scorțișoară.

Poftă bună și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: un desert destul de plin, cu aluat, miere şi fructe cere un vin alb. Există destule vinuri foarte bune; dar eu o să comit o infamie şi o să recomand un tonic amar, fără alcool. Bine, dacă vreţi voi, foarte slab alcoolizat: gheaţă, un strop de sirop din fructe de soc sau din merişoare, o linguriţă de gin sau votcă, două frunze de mentă proaspete şi zdrobite; umpleţi cu tonic, amestecaţi, beţi şi... de la capăt.

marți, 13 septembrie 2011

Penne cu sos ragu


După această lungă absență, am hotărât să revin cu o rețetă foarte sățioasă, dar care cu siguranță nu va fi pe placul tuturor: penne cu sos ragu. Pentru sos veți avea nevoie de următoarele ingrediente:

- 2 morcovi
- o ceapă medie
- 2 cotoare de țelină
- 3 linguri de ulei de măsline
- 1 sticlă (aproximativ 500 ml) de suc de roșii simplu, fără alte mirodenii
- o jumătate de pahar de vin roșu
- 300 g carne de vită măcinată
- sare și piper după gust

Se taie toate legumele cât se poate de mic sau în funcție de gusturile fiecăruia. Într-o oală se pun cele 3 linguri de ulei, se lasă câteva secunde pe foc, apoi se adaugă legumele și vinul . O să vi se pară că este prea puțin ulei, de aceea trebuie adăugate foarte rapid legumele și apoi vinul. Se lasă câteva minute pe foc, pentru ca vinul să se poată evapora, apoi se toarnă sucul de roșii. În 2-3 minute adăugăm și carnea și condimentele mai sus amintite. Se lasă la fiert aproximativ 2 ore, timp în care se amestecă des. Dacă după aceste 2 ore legumele sunt puțin mai tari, sosul poate fi luat de pe foc fără nici o probleme, deoarece nu este recomandat ca acestea să fie foarte fierte. Sosul va fi servit împreună cu paste, peste care se va presăra parmezan din belșug.

Să aveți poftă bună și nu uitați că mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: italienii beau vin, vin şi iarăşi vin la paste. Da, e perechea ideală. Dar să vă spun ceva: am adoptat acum ani buni modelul american, cu bere la paste. Şi rău nu mi-a părut. O bere bună, amară, plină, precum un Ciuc ori un Amstel (sau, dacă vă simţiţi exploratori în ziua de salariu, o bere trapistă ca Leffe – neagră, de data asta) vine să se împerecheze cu succes cu sosul ragu.


Povestea aromelor

Întrucât nu e nici o bucurie să mănânci carnea friptă şi atât, oamenii au iscodit căi să facă mâncarea mai gustoasă. Ori poate unul a scăpat bucata de carne fierbinte, luată de pe jar, în iarba proaspătă şi a descoperit că sunt frunze care dau gust bun mamutului care sta să fie îngropat în hăurile stomacelor flămânde. Nu vom şti niciodată cu siguranţă cum şi în ce fel au ajuns oamenii să adauge arome în hrana lor zilnică; dar nici că mai contează, atâta vreme cât noi ne putem bucura de descoperirile mileniilor trecute.

Aromele, dragii mei, au şi ele rânduiala lor, nu le poţi amesteca fără regulă şi scăpa nepedepsit după această faptă. Îndrăzneţii pot încerca amestecuri nemaivăzute; ceilalţi, însă, găsesc oceane de informaţie folositoare despre ce se pune unde, când şi cum.

Ierburile aromate neaoşe s-au adăpostit de multă vreme fiecare în mâncarea preferată: leuşteanul la ciorbe, pătrunjelul (sau pătrunjelul creţ, zis şi "haţmaţuchi" sau "hasmaţuchi" în Moldova) la supe, mărarul în tocăniţe şi murături, hreanul dă viteză rasolului şi fripturilor... cine nu le ştie? Da, dar mai există nişte idei la care eu am învăţat a băga de seamă.

Busuiocul îşi găseşte locul nemaipomenit de bine în sosuri, lângă o carne de porc sau în salate proaspete. Cu măsură, pentru că e o iarbă extrem de "vocală" în blide. Sau, ca să îl mai potoliţi, înecaţi-l în ulei ori oţet; îşi lasă aroma, dar o şi înmoaie. Se înfrăţeşte minunat cu roşiile şi adaugă un fir de eleganţă brânzeturilor brutale. Dă o surpriză neaşteptată în salata de vinete şi în tot felul de sosuri.

Rozmarinul este o plantă cu un caracter foarte puternic, dar şi foarte versatil. Face puiul să capete relief şi îi dă a treia dimensiune, dar scoală şi legumele de pe patul lipsei de gust. Untul cu rozmarin e un adaos incredibil la fripturile de porc sau vită, iar planta în sine face ghiveciul de legume o mâncare plină de... păcate!

Măghiranul, vărul mai netrebnic al cosmopolitului oregano, este fratele de cruce al cartofului. Nu-i vorbă, nici carnea nu-i e străină, atâta vreme cât el alcătuieşte coloana amestecurilor probozite "herbes de provence". Plantă pretenţioasă, la uscare devina palid la aromă; preferă să cânte cât e proaspăt. Merge şi la peşte şi oaie, ajutându-le să nu mai fie atât de egoiste cu papilele mâncăcioşilor.

Vă place şofranul, dar potrofelului îi repugnă? Treceţi pe turmeric! Zisă şi "curcuma", planta asta e poreclită (şi nu degeaba) "şofranul săracului". În orez e dumnezeiască pentru că ştie foarte bine şi cum să arate, nu doar ce arome să elibereze; culoarea galben-sănătoasă şi aroma parte l-au calificat ca înlocuitor autorizat al delicatelor şi scumpelor stamine ale florii de şofran.

Tarhonul... dacă treceţi Carpaţii către Transilvania şi nu ştiţi de tarhon, o să fiţi priviţi ca un extraterestru. Boresele (femeile) învaţă mai întâi tarhonul, şi abia apoi omleta. Nici o ciorbă nu e completă acolo fără o frunză de tarhon, proaspătă sau ţinută peste iarnă la oţet.

Fieştecare frunză are locul ei în bucătărie. Ale noastre, cele de mai sus... şi ale lor. Oregano, wasabi, galangal, curry, sosuri de stridii, teryaki sau nuoc-mam... au şi ele loc în milenara noastră bucătăreală. Dar mai încolo un pic.