Clătite cu legume la cuptor

Într-o bună zi, mi s-a făcut poftă de clătite...și de roșii...și de legume. Așa că am decis să le pregătesc împreună. Și rezultatul a fost: clătite cu legume la cuptor!

Da, sunt cele din antetul blogului (all pictures are homemade)

Am folosit pentru clătite (6 porții mai exact):

3 ouă \ 300 ml lapte \ sare \ făină

Pentru conținutul clătitelor am folosit:

aprox 200 g șuncă de pui \ 150 g cașcaval ras \ o mână de felii de ardei gras \ vreo 5 roșii \ o mână de mazăre și porumb \ 150 g smântână \ ulei (de măsline) \ oregano \ busuioc \ piper.

Trebuie sa menționez că, deși probabil merge sare după gust, eu nu o prea folosesc (motive medicale). Așadar, feel free to use salt if you think it's necessary.

Am purces la a face clătitele (ouăle bătute cu sare, la care am adăugat laptele, apoi făina în ploaie, până când compoziția a devenit cremoasă). După ce au stat la frigider ceva timp (în mod normal cam 30 minute, dar eu nu am niciodată răbdare să le țin atât), le-am copt într-o tigaie unsă cu ulei (poate fi unsă și cu unt).

Urmărul pas a fost să tai șunca în bucățele și să o pun la călit în puțin ulei de măsline, apoi să adaug legumele și condimentele (cu excepția roșiilor). Operațiunea nu necesită mai mult de 2-3 minute.

Apoi, am luat fiecare clătită și am umplut-o cu compoziția de legume cu șuncă și le-am așezat într-un vas de Jena uns în prealabil cu unt (sau ulei). Printre clătite am pus felii de roșii, iar deaspura lor smântăna (acum îmi dau seama că puteam folosi mărar în smântână..rămâne pe data viitoare). După 15-20 de minute, le-am scos și au fost numai bune de servit (reci își cam pierd din efect)

S-aveți poftă și nu uitați: mâncarea apropie suflete!

Comentariul, hâc! băutorului: pen'că-s făcute cu carne de pui (aşadar albă), clătitele-astea cer după carte un vin alb, sec, uşor, bine răcit (dar nu de la gheaţă); de exemplu, o Zghihară de Huşi (un vin alb uşor, sec, acid, sprinţar, care nu acoperă aromele legumelor şi textura puiului), o Frâncuşă de Cotnari (cu ceva mai multă personalitate, dar bun companion pentru acest fel de mâncare), o Creaţă de Banat (un vin rar, mai puţin cunoscut, răcoritor, din aceeaşi "şcoală” cu Beaujolais Nouveau – nu merge învechit, e bun doar în primul an, cel mult în al doilea).

Pentru palatele moderne, merge şi o bere blondă, dacă nu e grea (plină, aromată sau foarte amară): un Skol, un Tuborg, o Stella Artois.

Dar eu mai că m-aş încumeta şi la un roşu sec şi uşor ( o Cadarcă de Miniş merge grozav vara), cu condiţia să înlocuieşti caşcavalul (cam fad, după mine) din simfonie cu un instrument mai "burtos" la aromă (un Parmeggiano Reggiano sau – oh, la musique! – o Gorgonzola Dolce în amestec cu mozarella). Are cineva curaj?