Zilele trecute am avut o sărbătorire în casă, pentru care am pregătit un tort destul de uşor de făcut, dar de mare efect. O să vă dau reţeta aşa cum am luat-o dintr-o revistă mai veche de la dr. Oetker şi o să menţionez schimbările făcute de mine:
Pentru aluat:
- 3 ouă
- 120 g zahăr pudră
- 50 g făină semifină
- 50 g amidon din porumb
- 1/2 plic praf de copt
- 1 lingură cacao
Pentru crema de alune:
- 1/2 plic gelatină
- 50 ml apă (pentru prepararea gelatinei)
- 1-2 plicuri zahăr vanilat
-500 ml smântână
- 100 gr ciocolată rasă
- eu am mai adăugat şi alune nesărate, pisate
Pentru acoperirea blatului:
- gem (eu am folosit de piersici şi nectarine)
- peste gem eu am mai adăugat şi felii de nectarine
Preparare:
Aluat: se bat ouăle cu zahărul. cu o lingură de lemn se amestecă uşor făina cu amidonul, praful de copt şi cacao. compoziţia se toarnă într-o formă de tort (fix ceea ce mi-a lipsit mie de data asta) tapetată cu hârtie de copt şi se dă la copt. se coace cam 20 minute.
Crema de alune: Gelatina se lasă să se umfle în 50 ml apă, după care se dizolvă pe bain-marin. Se bate smântâna cu zahărul vanilat până se obţine o spumă tare. Se presară apoi ciocolata rasă (şi alunele măcinate), se toarnă gelatina dizolvată răcită şi se amestecă.
După răcirea blatului, se îndepărtează hârtia şi se unge blatul cu gem, apoi se pun deasupra netarinele felii (sau orice alte fructe doriţi).
Deasupra se pune crema (vă rog nu uitaţi să faceţi totul într-o formă de tort, altfel culegeţi ca şi mine crema de pe masă) şi se dă la rece timp de3 ore.
Poftă bună şi nu uitaţi că mâncarea apropie suflete!
Comentariul, hâc! băutorului: păcat că la noi nu se ştiu bea băuturi la deserturi! Mai întâlneşti încă (dacă ai ghinion!) câte o Grasă de Cotnari sau o Lacrima lui Ovidiu servite calde la mijlocul mesei (Oh! l'horreur!) dar cam atât. Or, acest tort merită onorat cu o băutură adecvată. De exemplu, o Sangria (vin roşu, suc de citrice, bucăţi de fructe); ori un alb bun (Beluga de la Vinarte, un Sauvignon Blanc superb). Or – pentru cei curajoşi – un Cahors Garling (o nebunie de vin, atât de aproape de vinul de Malaga încât aproape se confundă – gros, păstos, dulce, cu o aromă incredibilă de sâmbure şi stafide). Dar de data asta o să comit o erezie şi-o să aduc la final de masă un aperitiv – un Campari Orange, făcut cu suc de portocale roşii (când apuc să beau aşa ceva prefer să comand separat bitterul şi sucul de citrice, ca să văd ce beau). Amăruiul lichid însoţeşte dulcele tortului şi îl completează – o instanţă în care încălcarea regulilor e de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu