Pizzete...varianta mignonă pentru large size pizza!

Se poate întâmpla să avem o poftă nebună de o felie de pizza cu un topping anume, o felie cu un altul, o altă felie cu un alt topping şi tot aşa. Sau poate vrem pizza, dar ştim că nu vom mânca o porţie întreagă. Şi se mai poate să vrem să o preparăm în casă.
Atunci intră în scena pizzetele, sau pizza la dimensiuni reduse (să zicem, diminutive de pizza :) ). Sunt uşor de preparat (dacă avem cuptor :) ) şi avantajul este că mâncăm cât vrem din ceea ce vrem.

Aluatul este cel de pizza: 450 gr făină, 300 ml apă călduţă, 2 linguri ulei, 1 plic şi jumătate de drojdie. Amestecăm drojdia cu făina, apoi adăugăm apa şi uleiul şi frământăm.
Pentru topping, folosim orice dorim, de la carne, legume, ouă, ananas, peşte, fructe de mare sau fructe exotice. Partea bună la pizzete este că ne permite să facem 10 bucăţi de pizza, toate diferite. Iar dacă o parte a familiei ţine post şi o parte nu, dar ambele vor pizza la cină...voila!
Poftă bună şi savuraţi în familie a aceste pizzete delicioase şi... diversificate!

Cheesecake cu vişine alcoolizate şi ciocolată

Cine n-a "împrumutat" niciodată vişine din vişinata făcută în casă nu-i om. Şi nu mă refer aici la împrumutul cu scopuri nobile, cum am făcut eu de data aceasta, ci la acele furişări când aveam prieteni de familie în vizită şi îi serveau părinţii cu vişinată, iar noi curăţam frumos fundul borcanului de vişine care parcă te ardeau pe galerie, atât de tari erau. Deşi timpurile astea au apus, încă mai primesc vişine de acasă, fără vişinată, pe care fie le folosesc la deserturi, fie le mănânc aşa, la un film bun.

Cum am ajuns acum 2 săptămâni acasă şi am dat cu ochii de borcanul de vişinată, am ştiut ce va urma, mai ales că am şi sărbătorit un eveniment frumos în familie. Acest cheesecake a fost un cadou pentru o persoană înnebunită după dulciuri, ciocolată şi tot tacâmul. Am folosit următoarele ingrediente, pentru o tavă cu bord detaşabil cu un diametru de 28 cm:

- 210 g biscuiţi digestivi, pe care i-am zdrobit cât de fin am putut cu făcăleţul (sucitorul)
- 90 g unt
- 200 g vişine din vişinată
- 500 g brânză de vaci
- 1 lingură smântână
- 180 g zahăr de palmier sau normal
- 1 linguriţă extract vanilie
- 4 ouă
- 2 plicuri de zahăr vanilat
- 1 ciocolată amăruie

După ce am zdrobit biscuiţii, am topit untul şi l-am adăugat peste aceştia, incorporându-l cu degetele până s-a format un amestec fărâmicios, deloc omogen. Am tapetat tava cu margarină şi am întins şi presat biscuiţii pentru a forma un blat uniform, pe care l-am dat la rece până am pregătit crema. Între timp preîncălziţi cuptorul la 180 grade.

Peste brânza de vaci am adăugat cele 4 ouă bătute păpară, zahărul vanilat, vanilia, zahărul de palmier şi smântâna şi am omogenizat compoziţia cu o lingură de lemn. Înainte de a turna această cremă peste blatul de biscuiţi am împrăştiat peste acesta vişinele fără sâmburi şi bine scurse, apoi am adăugat crema. Am lăsat cheesecakeul la cuptor pentru 40 de minute sau până trece testul cu scobitoarea.

L-am lăsat apoi să se mai domolească, după care am scos inelul tăvii. Între timp am ras ciocolata. Jumătate am adăugat-o peste cheesecakeul cald, ca să se formeze, după răcire, o crustă crocantă de ciocolată. Restul de jumătate a fost adăugat după răcirea completă.

Vă recomand să-l serviţi a doua zi, la temperatura camerei.

Poftă bună!

Nişte vorbe despre "La masă cu Good Food"

După cum v-am mărturisit deja, weekend-ul acesta (care deja a trecut), pe care l-am prelungit până astăzi, am fost plecată din Cluj. Însă mai mai să nu mai plec, căci joi seara am primit o invitaţie la Masă cu Good Food, răsfăţ care a avut loc în cadrul Festivalului Provino Cluj. Buuunnn...

Prima mea întrebare înainte să ne confirmăm prezenţa, pentru că am fost împreună cu Ade, prietena mea de suferinţe culinare şi coautoare a acestui blog, a fost următoarea: care erau şansele să primesc această invitaţie dacă nu trebuia să plec din Cluj? Tot eu mi-am răspuns: zero. Aşa că mi-am amânat călătoria şi, îmbrăcate ca de nuntă, am purces vineri pe la ora 13:00 spre Hotel Napoca, profitând de timpul foarte frumos pentru a cutreiera cu 2 barat Parcul Central. Nu încercaţi asta acasă!

Am ajuns puţin mai devreme, aşa că am dat o tură şi pe la "raionul" vinuri, că doar despre acest lucru era vorba. Nimic de zis, doar că eram puţin în afara temei. Cu siguranţă vă putem spune care vin ne place şi care nu, însă este o părere mai mult decât subiectivă, fiind departe de noi secretele marilor somelieri. La capitolul vinuri, toată stima pentru licoarea poetului exilat, căruia îi mulţumim pentru culoarea arămie şi gustul fin care ne încălzeşte finuţele gâtlejuri, chiar cu preţul ultimelor 3 bonuri de masă. Aşa că ne-am plimbat, am admirat, dar nimic mai mult, căci gândul ne era la minunatele bucate pregătite de echipa Good Food.

Am băut numai apă, deoarece am vrut să ne păstrăm papilele gustative neîntinate pentru ceea ce avea să urmeze. Echipa Good Food a gătit pentru noi, cititorii cei mai norocoşi, un meniu delicios din ultimul număr al revistei, cel din martie: Platou cu şuncă Serrano, măsline, brânză feta şi rucola, totul stropit cu ulei de măsline şi miere, apoi Crostini cu pastă de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan şi la desert muffins cu lămâie.

Ce mai...totul a fost delicios şi m-am bucurat că mi-am amânat plecarea. Deşi reţetele au avut un grad de complexitate redus, fiind pregătite la faţa locului, combinaţiile au fost surprinzătoare şi ne-au încântat de-a dreptul. O dovadă că puţin înseamnă mult şi că se poate găti şi din plăcere, nu numai pentru că asta e menirea femeii pe acest pământ. Ne-a plăcut mult combinaţia de miere şi şuncă, gust regăsit şi într-o reţetă mai veche de-a noastră, unde am combinat pecia de porc cu smochine şi merişoare. Apoi am fost plăcut surprinse de "pufoşenia" prăjiturelelor cu lămâie, care au avut un miez cremos şi însiropat, contrar aşteptărilor noastre, noi nefiind mari fane ale acestor prăjiturele. Acum pot să spun că ne-au convins pe bune.

Însă piesa de rezistenţă a meniului a fost, pentru noi, pasta de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan. Atât de mult ne-a plăcut, încât am fost gata gata să-i deposedăm pe colegii degustători de o porţie. Dar ne-am comportat cât de demn am putut, am înghiţit în sec şi după ce am părăsit masa am dat fuga şi am cumpărat numărul din martie al Good Food, cu promisiunea solemnă că vom recrea reţeta pentru a vă bucura şi voi de ea.

Şi iată cum, pe tot parcursul călătoriei care a urmat acestei minunate invitaţii, căţei de usturoi şi bucheţele de anghinare jucau vesele dincolo de geamul trenului, însoţite nu de parmezan, ci de nişte telemea de vacă ce se strecura, mai mult decât discret, din compartimentul alăturat.

Varză de Bruxelles îmbrăcată în pesmet şi susan

Sau cum le spune prietenul meu, vărzuţe pane.
Sunt uşor de făcut, iar pentru cine apreciază astfel de legume, sunt o garnitură nemaipomenită!
Luăm vărzuţele, le fierbem şi le scoatem la strecurat şi uscat bine bine.
Separat, batem 2-3 ouă, adăugăm pesmet, susan, nucşoară măcinată, care merge foaaarte bine cu varza de Bruxelles şi piper de care avem.
Tăvălim varza prin haina de pesmet şi susan şi o punem într-o tigaie la prăjit. Cel mai frumos arată făcute la friteuză, pentru ca ies nişte biluţe omogene şi simpatice, dar în lipsa ei ne vom descurca şi cu clasica tigaie cu ulei de pe aragaz :)
Poftă bună!

Semifreddo cu cafea şi fructe de pădure

Pentru ca tot s-a încălzit afară, mi-am luat avânt să fac o porţie de semifreddo, după reţeta Laurei Adamache, la care am adăugat şi fructe de pădure.
Buuun..să începem, până nu revine frigul: luăm 180 gr lapte condensat, 50 gr cafea (solubilă, sau cu lapte, sau simplă) şi 200-250 ml frişcă lichidă.
Pentru început, amestecăm laptele condensat cu cafeaua. În alt vas, batem frişca bine câteva minute bune, până capătă consistenţă pufoasă, pe care mai apoi o amestecăm uşor cu amestecul de lapte şi cafea. Mixăm încă 2-3 minute la viteză mică şi ne pregătim să umplem formele!
Se pot folosi şi forme de hârtie puse în tava de brioşe pentru a nu se împrăştia compoziţia, dar şi forme de silicon sau aluminiu.
Dăm la congelator pentru 3-4 ore, apoi le servim cu cacao, miere, fructe de pădure, orice doriţi. Poftă bună!

Clătite dietetice

Dacă vrem să ne bucurăm de clătite, dar într-un mod dietetic, avem această reţetă la dispoziţie: 2 ouă, un pic de esenţă de rom, un strop de unt, lapte, făină de grâu, germeni de grân, tărâţe de grâu, sare. Batem ouăle cu sarea, apoi adăugăm o parte din lapte. Pe urmă făina, germenii de grâu şi tărâţele, amestecând mereu pentru a nu face cocoloaşe. Iniţial iese un aluat destul de gros, care se subţiază după gust cu lapte sau apă, în cazul în care nu ne ajunge laptele.
Se serveşte cu fructe proaspete sau gemuri dietetice!

Pizza bianca la tigaie, pe fugă

Vi s-a întâmplat veodată să rămâneţi fără mâncare şi să trebuiască, din diferite motive, să vă descuraţi cu ce aveţi? Mie mi se întâmplă de obicei la sfârşit de săptămână sau când ştiu că o să plec pentru câteva zile din oraş. Săptămâna aceasta am trăit un nou episod de nu merg la cumpărături nici în ruptul capului, pentru că vineri plec. Însă foamea nu ţine cont de planuri şi mă împinge la nebunii, cum a fost cea comisă acum câteva zile. Pentru că mai aveam în casă doar făină şi drojdie, am frământat celebra Pizza 8 minute a Laurei Adamache, cu câteva omisiuni personale, pentru că vroiam să o iau cu mine ca pachet pentru cursurile de seară. Pentru 3 pizza mai subţirele am folosit doar jumătate din ingrediente, adică:

- 225 g făină
- 115 ml apă călduţă
- 1/2 plic drojdie uscată (3,5 g)
- 1/2 linguriţă sare
- 1/2 linguriţă zahăr
- 1 lingură ulei

Pentru început amestecăm făina cu drojdia şi zahărul. Apoi, facem o gropiţă în centrul făinii, unde adăugăm apa cu uleiul. Amestecăm cu degeţelele şi adăugăm sarea, înainte ca aluatul să fie complet frământat. Frământăm până la epuizare sau până aluatul devine elastic şi nelipicios, apoi îl lăsăm la dospit o oră, acoperit cu un şervet de bucătărie. După ce a dospit împărţim aluatul în 3 biluţe, pe care le întindem cu mâna pe un plan de lucru înfăinat. Nu o să vă iasă o formă perfect rotundă, însă acesta e farmecul.
Un lucru interesant la această reţetă este faptul că pregătim pizza în tigaie, nu în cuptor. Puneţi la încins o tigaie nonaderentă, cu un capac pe ea, care să o izoleze bine. Puneţi pizza în tigaie una câte una, lâsâdu-le câte 4 minute pe fiecare parte, la foc mic spre mediu, cu capac.
După ce s-a rumenit pe o parte, întoarceţi şi puneţi pe partea deja gata toppingul preferat de pizza. Pentru că eu am vrut să o iau cu mine la facultate, am uns-o cu ulei de măsline extra virgin bio şi am presărat sare/sare şi un amestec improvizat de condimente (oregano, busuioc, rozmarin şi puţin praf de usturoi). Dar voi puteţi pune orice, iar după ce "decoraţi" pizza după propriul gust, acoperiţi şi lăsaţi 4 minute şi pe partea cealaltă. Şi e gata pizza.

Poftă bună şi vă spun sincer că acesta este unul din felurile de mâncare care chiar a apropiat sufletele, întrucât am împachetat pizza frumos, cu fundiţă şi am împărţit-o într-o pauză cu prietenele!

Salată de varză roşie cu alune şi stafide

Salata asta minunată este cu dedicaţie specială pentru Simina (şi pentru toţi iubitorii de salate, fructe, sau combinaţiile de salată cu fructe).

Ingrediente pentru 4 porţii: 1 varză roşie, sare, 200 ml vin roze, 2 linguri oţet de zmeură, zahăr, piper, 60 gr alune, 80 g stafide, 1 lingură susan, 3 linguri ulei de nuci, 1 lingură rondele de ceapă verde. În locul oţetului de zmeură putem folosi oţet balsamic sau oţet pentru salate, iar uleiul de nucă poate fi înlocuit cu cel de măsline.
Tocăm varza, după ce am îndepărtat frunzele exterioare şi cotorul. O sărăm şi lăsăm 5 minute să se pătrundă şi înmoaie.
Fierbem vinul şi îl lăsăm la foc mijlociu. Adăugăm oţetul, 1 praf de zahăr şi piper. Marinata fierbinte se toarnă peste varză şi lăsăm aşa încă 10 minute.

Adăugăm ceapa verde, susanul, alunele, stafidele şi uleiul şi servim!

Pâinici cu stafide, migdale şi smochine

Aceste pâinici le-am pregătit cu viteza luminii, într-o seară când am ajuns acasă şi nu mai aveam nimic de mâncare şi sunt sigură că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat aşa ceva măcar o dată. Ce-mi place la ele este că, în loc de drojdie se foloseşte bicarbonat de sodiu, aşa că nu trebuie să le mai frământăm şi să le lăsăm la dospit. Eu le-am făcut în tigaie, aşa mici, din simplul motiv că unde locuiesc acum nu există cuptor şi, ca o româncă adevărată, mă descurc cu ce am. Bun...să facem pâinici la tigaie. Veţi avea nevoie de:

- 450 g făină
- 1 linguriţă rasă de zahăr brun
- 1 linguriţă sare
- 1 linguriţă rasă de bicarbonat de sodiu
- 400 ml lapte bătut
- un pumn de stafide
- 2 smochine uscate, tăiate cuburi mici
- 1 lingură de migdale zdrobite

Amestecăm într-un bol făina, zahărul, sarea şi bicarbonatul de sodiu. Eu am vrut să fac şi pâinici simple, aşa că am transferat jumătate din făină în alt bol, în care am adăugat stafidele, smochinele şi migdalele. Bun - acum avem două boluri cu făină şi vom adăuga în fiecare, pe rând bineînţeles, într-o gaură făcută în mijlocul făinii, câte 200 ml de lapte bătut. Cu degetele incorporăm făina în lapte, fără să frământâm. Aluatul trebuie să fie moale, dar nu lipicios. Veţi vedea că în cel cu stafide va fi nevoie să mai adăugaţi 2-3 linguri de făină.
După ce aţi pregătit aluatul, îl scoateţi pe un plan de lucru înfăinat şi îl modelaţi asemenea unui aluat de pizza, pe care apoi îl veţi tăia bucăţele. Procedaţi la fel cu ambele aluaturi. Între timp, puneţi o tigaie nonaderentă pe foc şi acoperiţi-o cu un capac mai mic decât diametrul tăvii. După câteva minute puneţi pâinicile în tigaie şi lăsaţi-le 15 minute pe o parte şi 10 pe cealaltă, acoperite, la foc mic spre mediu. După ce le scoateţi acoperiţi-le cu un şervet de bucătărie, ca să nu se întărească.
Dacă folosiţi cuptorul, preîncălziţi-l la 230°C şi coaceţi timp de 18-20 de minute.

Poftă bună!

Ciuperci la tigaie cu măsline, caşcaval şi coajă de lămâie

Pe scurt, ador ciupercile, în toate formele lor de prezentare, însă cel mai mult îmi plăceau cele pe care le culegeam din pădure când eram mici şi pe care le înfulecam direct de pe plită, numai cu sare. Frumoase vremuri, nu era nevoie să ne facem griji că puteam muri otrăviţi, pentru că bunica era specialistă în recunoaşterea ciupercilor bune. Zilele trecute am cules şi eu o tăviţă de ciuperci din hipermarket, pe care le-am depozitat cuminţi în frigider, în aşteptarea unui moment de inspiraţie, care nu a întârziat să apară.

Pentru o porţie generoasă veţi avea nevoie de:

- 4-5 ciuperci de mărime medie
- 7 măsline negre giant nesărate
- 1 bucăţică de unt
- ulei de măsline
- 2 căţei de usturoi
- caşcaval ras sau parmezan
- sare de mare şi piper

Pentru început spălăm ciupercile, apoi le ştergem cu un serveţel de bucătărie. Le curăţăm doar în jurul codiţelor, pentru a descoperi interiorul pălăriei, unde vom pune câteva picături de ulei de măsline, sare şi piper. După ce facem acest lucru cu toate ciupercile, le aşezăm frumos în tigaie nonaderentă, fără ulei şi le acoperim cu un capac mai mic decât tigaia, ca şi căldura să circule ca într-un cuptor. Le lăsăm aproximativ 25 de minute, după care le scoatem din tigaie.

În aceeaşi tigaie topim bucăţica de unt, apoi călim 1 minut măslinele, coaja de lămâie şi usturoiul, toate date pe răzătoare. Puteţi umple ciupercile cu acest amestec (eu l-am folosit ca pe un pat pentru ciuperci), apoi le acoperiţi cu caşcaval sau parmezan din belşug şi mai radeţi puţină coajă de lămâie.

Dacă postiţi, renunţaţi la caşcaval şi căliţi măslinele cu 2-3 picături de ulei în loc de unt.

Poftă bună!

Supă de găluşte

Pe modelul mâncare de "bebeluş", continuăm aventura mâncărurilor pe care le poate mesteca oricine şi pregătim o supică de găluşte, care mi se pare mai atractivă decât cea de tăiţei. Eu şi supa avem o relaţie specială, clădită în timp, iar ea a fost alături de mine în toate suferinţele mele fizice...Dar să lăsăm sentimentalismele. Pentru o familie împătimită şi o oală de 5 l aveţi nevoie de:

- 1 pulpă întreagă de pui
- 4 morcovi potriviţi
- 1 păstârnac potrivit
- 1 ţelină potrivită
- 5 boabe de piper
- sare după gust

Pentru început, se dă pulpa în clocot şi se aruncă apa. Nu este necesar să faceţi acest lucru, e o alegere personală. Se spală bine pulpa şi se pune în oala cu apă. Se lasă 20 de minute la foc potrivit, timp în care curăţăm spuma adunată deasupra. Adăugăm apoi zarzavatul şi piperul şi lăsăm la foc potrivit, fără capac, până sunt fierte legumele. Strecurăm apoi supa.

Separat, într-un vas mai mic, facem următoarea combinaţie: câteva polonice de supă şi 2 linguriţe de vegeta, pe care le lăsăm câteva minute la fiert. Strecurăm amestecul (ca să nu ne trezim în supă cu tot felul de legume deshidratate) şi adăugăm în oala cea mare cu supă. Punem din nou pe foc şi până începe să fiarbă pregătim găluştele astfel: batem 3 ouă păpară, apoi adăugăm 150 g de griş în ploaie. Formăm găluştele cu o lingură, pe care o umezim de fiecare dată în supă, ca să nu se lipească găluştele de ea. Le adăugăm pe rând în oală şi le lăsăm 10 minute la fiert la foc mic. Stingem focul şi turnăm deasupra 100 ml apă rece, ca găluştele să fie fragede.

Poftă aburindă!

Tagliatelle cu legume stir-fry

O improvizaţie extrem de gustoasă şi de simplă, care conţine în primul rând paste, preferatele mele. Apoi, amestecul de legume l-am ales din motive obiective: în primul rând pentru că pentru o perioadă voi fi nevoită să pregătesc şi să mănânc alimente mai moi si în al doilea rând pentru a-mi face viaţa mai uşoară. Şi, dacă folosiţi paste fără ou, această mâncare este de post. Pentru a pregăti o porţie am folosit:

- 100 g tagliatelle
- 150 g amestec legume stir-fry
- 1 lingură ulei de măsline
- 5 linguri de bulion simplu
- 2 căţei de usturoi
- sare şi piper după gust

O să aveţi nevoie de doar 10 minute. În primul rând, puneţi apa pentru tagliatelle la fiert, cu puţină sare. Când începe să fiarbă apa, adăugaţi pastele şi lăsaţi-le 6-7 minute sau cât este indicat pe pachet. Între timp, puneţi uleiul de măsline într-o tigaie şi căliţi câteva secunde căţeii de usturoi zdrobiţi, adăugaţi apoi legumele, 2 linguri de bulion, condimentele şi 50 ml de apă. Lăsaţi la fiert 10 minute la foc mediu, până scade apa, iar la sfârşit adăugaţi celelalte 3 linguri de bulion. Amestecaţi sosul de legume cu pastele si gata mâncarea!

Poftă bună!