După cum v-am mărturisit deja, weekend-ul acesta (care deja a trecut), pe care l-am prelungit până astăzi, am fost plecată din Cluj. Însă mai mai să nu mai plec, căci joi seara am primit o invitaţie la Masă cu Good Food, răsfăţ care a avut loc în cadrul Festivalului Provino Cluj. Buuunnn...
Prima mea întrebare înainte să ne confirmăm prezenţa, pentru că am fost împreună cu Ade, prietena mea de suferinţe culinare şi coautoare a acestui blog, a fost următoarea: care erau şansele să primesc această invitaţie dacă nu trebuia să plec din Cluj? Tot eu mi-am răspuns: zero. Aşa că mi-am amânat călătoria şi, îmbrăcate ca de nuntă, am purces vineri pe la ora 13:00 spre Hotel Napoca, profitând de timpul foarte frumos pentru a cutreiera cu 2 barat Parcul Central. Nu încercaţi asta acasă!
Am ajuns puţin mai devreme, aşa că am dat o tură şi pe la "raionul" vinuri, că doar despre acest lucru era vorba. Nimic de zis, doar că eram puţin în afara temei. Cu siguranţă vă putem spune care vin ne place şi care nu, însă este o părere mai mult decât subiectivă, fiind departe de noi secretele marilor somelieri. La capitolul vinuri, toată stima pentru licoarea poetului exilat, căruia îi mulţumim pentru culoarea arămie şi gustul fin care ne încălzeşte finuţele gâtlejuri, chiar cu preţul ultimelor 3 bonuri de masă. Aşa că ne-am plimbat, am admirat, dar nimic mai mult, căci gândul ne era la minunatele bucate pregătite de echipa Good Food.
Am băut numai apă, deoarece am vrut să ne păstrăm papilele gustative neîntinate pentru ceea ce avea să urmeze. Echipa Good Food a gătit pentru noi, cititorii cei mai norocoşi, un meniu delicios din ultimul număr al revistei, cel din martie: Platou cu şuncă Serrano, măsline, brânză feta şi rucola, totul stropit cu ulei de măsline şi miere, apoi Crostini cu pastă de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan şi la desert muffins cu lămâie.
Ce mai...totul a fost delicios şi m-am bucurat că mi-am amânat plecarea. Deşi reţetele au avut un grad de complexitate redus, fiind pregătite la faţa locului, combinaţiile au fost surprinzătoare şi ne-au încântat de-a dreptul. O dovadă că puţin înseamnă mult şi că se poate găti şi din plăcere, nu numai pentru că asta e menirea femeii pe acest pământ. Ne-a plăcut mult combinaţia de miere şi şuncă, gust regăsit şi într-o reţetă mai veche de-a noastră, unde am combinat pecia de porc cu smochine şi merişoare. Apoi am fost plăcut surprinse de "pufoşenia" prăjiturelelor cu lămâie, care au avut un miez cremos şi însiropat, contrar aşteptărilor noastre, noi nefiind mari fane ale acestor prăjiturele. Acum pot să spun că ne-au convins pe bune.
Însă piesa de rezistenţă a meniului a fost, pentru noi, pasta de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan. Atât de mult ne-a plăcut, încât am fost gata gata să-i deposedăm pe colegii degustători de o porţie. Dar ne-am comportat cât de demn am putut, am înghiţit în sec şi după ce am părăsit masa am dat fuga şi am cumpărat numărul din martie al Good Food, cu promisiunea solemnă că vom recrea reţeta pentru a vă bucura şi voi de ea.
Şi iată cum, pe tot parcursul călătoriei care a urmat acestei minunate invitaţii, căţei de usturoi şi bucheţele de anghinare jucau vesele dincolo de geamul trenului, însoţite nu de parmezan, ci de nişte telemea de vacă ce se strecura, mai mult decât discret, din compartimentul alăturat.
Prima mea întrebare înainte să ne confirmăm prezenţa, pentru că am fost împreună cu Ade, prietena mea de suferinţe culinare şi coautoare a acestui blog, a fost următoarea: care erau şansele să primesc această invitaţie dacă nu trebuia să plec din Cluj? Tot eu mi-am răspuns: zero. Aşa că mi-am amânat călătoria şi, îmbrăcate ca de nuntă, am purces vineri pe la ora 13:00 spre Hotel Napoca, profitând de timpul foarte frumos pentru a cutreiera cu 2 barat Parcul Central. Nu încercaţi asta acasă!
Am ajuns puţin mai devreme, aşa că am dat o tură şi pe la "raionul" vinuri, că doar despre acest lucru era vorba. Nimic de zis, doar că eram puţin în afara temei. Cu siguranţă vă putem spune care vin ne place şi care nu, însă este o părere mai mult decât subiectivă, fiind departe de noi secretele marilor somelieri. La capitolul vinuri, toată stima pentru licoarea poetului exilat, căruia îi mulţumim pentru culoarea arămie şi gustul fin care ne încălzeşte finuţele gâtlejuri, chiar cu preţul ultimelor 3 bonuri de masă. Aşa că ne-am plimbat, am admirat, dar nimic mai mult, căci gândul ne era la minunatele bucate pregătite de echipa Good Food.
Am băut numai apă, deoarece am vrut să ne păstrăm papilele gustative neîntinate pentru ceea ce avea să urmeze. Echipa Good Food a gătit pentru noi, cititorii cei mai norocoşi, un meniu delicios din ultimul număr al revistei, cel din martie: Platou cu şuncă Serrano, măsline, brânză feta şi rucola, totul stropit cu ulei de măsline şi miere, apoi Crostini cu pastă de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan şi la desert muffins cu lămâie.
Ce mai...totul a fost delicios şi m-am bucurat că mi-am amânat plecarea. Deşi reţetele au avut un grad de complexitate redus, fiind pregătite la faţa locului, combinaţiile au fost surprinzătoare şi ne-au încântat de-a dreptul. O dovadă că puţin înseamnă mult şi că se poate găti şi din plăcere, nu numai pentru că asta e menirea femeii pe acest pământ. Ne-a plăcut mult combinaţia de miere şi şuncă, gust regăsit şi într-o reţetă mai veche de-a noastră, unde am combinat pecia de porc cu smochine şi merişoare. Apoi am fost plăcut surprinse de "pufoşenia" prăjiturelelor cu lămâie, care au avut un miez cremos şi însiropat, contrar aşteptărilor noastre, noi nefiind mari fane ale acestor prăjiturele. Acum pot să spun că ne-au convins pe bune.
Însă piesa de rezistenţă a meniului a fost, pentru noi, pasta de anghinare cu usturoi, chives şi parmezan. Atât de mult ne-a plăcut, încât am fost gata gata să-i deposedăm pe colegii degustători de o porţie. Dar ne-am comportat cât de demn am putut, am înghiţit în sec şi după ce am părăsit masa am dat fuga şi am cumpărat numărul din martie al Good Food, cu promisiunea solemnă că vom recrea reţeta pentru a vă bucura şi voi de ea.
Şi iată cum, pe tot parcursul călătoriei care a urmat acestei minunate invitaţii, căţei de usturoi şi bucheţele de anghinare jucau vesele dincolo de geamul trenului, însoţite nu de parmezan, ci de nişte telemea de vacă ce se strecura, mai mult decât discret, din compartimentul alăturat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu